Cu turnuri crenelate,
ferstre argintate,
castelul inaltat pe coline,
ma duce cu gandul la tine...
Citeam povesti si poezii,
si ne jucam cu alti copii,
visam la feti-frumosi si zmei
traiam emotii pentru ei.
Insa, cand anii au trecut,
visam sa-mi furi un mic sarut...
Culegeam flori din padure,
zmeura, fragute, mure,
te ascundeai de mine-n crang,
si ma faceai usor sa plang.
Strigam la tine sa revii,
cararile pareau pustii,
ma-nfiorau zgomote mici
era sa calc peste furnici.
In ciripit de pasarele
veneai cu doua buchetele
si imi cereai pentu o floare
sa-ti dau in schimb o sarutare.
O, cate sarutari ti-am dat
si-n brate tu mai leganat,
eram atat de fericiti
cu inocenta-nlantuiti.
Acum, cand anii au trecut,
si stim ce-nseamna un sarut,
ne amintim cu duiosie
iubirea din copilarie.
Suntem maturi, dar uneori,
cand Soarele rasare-n zori,
vedem in apele celeste
castelul alb dintr-o poveste.