S-a învârtit în jurul unei lumânări,
crezând că-i Soarele.
Era fericit și nu știa că totu-i minciună.
Spre ziuă, lumânarea s-a stins
și fluturașul a adormit.
Când Soarele a răsărit în zori
“Acel fluturaș de noapte”
avea aripile arse și sufletul zdrobit...
O rază timidă l-a îmbrătișat,
Soarele i-a dat aripi noi.
Fluturașul privește lumânarea,
apoi raza de soare…
Raza e blândă, duioasă…
„Știu, tu nu ești Soarele!”,
și lacrimi îi scaldă privirile,
multe lacrimi, lacrimi de fericire.
“Acel fluturaș de noapte” plânge...
pentru el a răsărit un Soare nou,
Soarele adevărului.
Lun Oct 29, 2012 9:40 pm