FAUN - ZEUL FECUNDITĂŢII

Pe luciul lacului glisează
- frumoasă, dulce, libertină,
în voaluri fine - o codană -
o libelulă diafană …

În ritmul muzicii-n surdină,
cu graţie de balerină,
cu gesturi ample-şi exhibă
al corpului mister.

Prin dansul ei mărturiseşte
iubirea pentru prinţul care
i-a dăruit ieri un buchet
din albe lăcrimioare.

Din fundal tâşneşte Faun
şi încearcă să o fure,
s-o ducă-n poiana verde
din tainica pădure.

În braţe-o ia şi-n piruete
alunecă pe gheaţă,
pe “Bolero” de Ravel
o cucereşte plin de zel.

Este dorinţa pătimaşă
ce-i captivează şi-i uneşte
într-un sărut prelung
şi gheaţa-ndată se topeşte.

Aplauzele-n cascadă
consacră fecunda pereche,
pe Faun deghizat în prinţ
şi muza... eterna poveste.