BILLY

Siamez Billy era, cu blană de catifea,
urechi, coadă şi lăbuţe ca o boabă de cafea.
Ochii, ce să mai vorbim, albaştri ca apa mării,
uneori şi mai senini în lumina blândă-a serii.

Nasul negru de tăciune şi mustăţi feline,
ce adulmecă în aer, prada care vine.
Un atlet, bine făcut pentru vânătoare,
dintr-un salt era în pom, prada să-şi doboare.

Este tandru, drăgăstos, ştie să s-alinte,
toarce chiar un cântecel, ce-i trece prin minte.
Şi când a crescut pisoiul devenind motan
şi Sultanul cu haremul părea băietan.

Că se-ncinse nuntă mare în grădina cu umbrar
şi pisicile vecine intonau imnul barbar.
Mi-ar plăcea să-i vad urmaşii - micuţi pisoiaşi,
legănându-se pe labe, mici şi drăgălaşi.