Sărutul tău, versuri Leonid Iacob

Sărută-mă, iubito,
lângă tâmple,
să te dezleg de toamne
şi de vis,
mi-i iarnă-n suflet
şi mi-i ger privirea
când nu te am
şi totu-mi este nins.

Mi se coboară iar
prin palme dorul, 11
pe tine te-aş culege
ca pe-un fruct
şi te-aş păstra
la sân o veşnicie
ca să nu simţi durerea
că te-am rupt
Sărută-mă
cu buzele-nsetate 15
de mugurii
ce încă n-au rodit 16
şi dă-mi din steaua ta
cântând departe
o scânteiere-a clipei
de iubit..

Şi-atunci noi vom porni
spre-albastra zare
lăsând în urmă
ritmuri desuete
cutreiera-vom
şi pământ şi mare
ca să-ţi scânteie
soarele în plete
(Leonid Iacob)

V-am citit cu mare plăcere.

Gavi... a scris:

V-am citit cu mare plăcere.

Mulţumesc pentru trecere şi comentariu.