FANY

Şi-a cusut zestrea pe pânza de păianjen, ca-n poveste,
Îngânând cântece tandre şi punând flori la ferestre,
Dar i-a fost furată toată, tot ce poţi s-agoniseşti,
Tata îns-a consolat-o, c-o iubea cum nu gândeşti.

Ochi vioi de căprioară, părul negru mătăsos,
Faţa-i este luminată de un zâmbet radios.
Sprintenă şi mlădioasă e măicuţa mea
Pe toţi trei mult ne iubeşte şi ne îngrijeşte.

Astăzi Fany a pregătit feluri de bucate
Asortate cu bun gust şi cu vin udate.
Multe fructe, îngheţată, chiar şi o cafea
Pentru tata, că ii place să o bea cu ea.

După masă fiecare îşi vede de treaba lui.
Mama deretică-n casă, dar cu gândul e hai-hui.
Oare la ce se gândeşte mama mea frumoasă,
Poate la soţul iubit care nu-i acasă?

Pe nepoate le-au iubit, că noi, fiecare,
Câte-o floare am sădit în gradina mare.
Când gătesc pentru ai mei, mă gândesc că toate
Astăzi sunt doar amintiri, vii şi minunate.