Pe strada cu plopi doar vântul colindă,
Frunze foșnesc și-n aer se plimbă.
Jos un covor din frunze uscate,
În galben-ruginiu și maro pictate.
E toamnă deplină, și-i soare-n amiezi,
Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi.
Spre seară, pe ramui, păsari s-adună,
Acolo-noptează, sub clarul de lună.
În zori, cade bruma și ceața se lasă,
Din horn iese fumul, ce bine e-n casă!
Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane,
De pază sunt câinii hrăniți cu ciolane.
Acum, recolta-i strânsă-n hambare,
Și-n beci totu-i pus la păstrare.
Bem mustul ce fierbe-n butoaie,
Și frigem pe jar, pastramă de oaie.
E toamna bogată, bucate alese,
Fructe-aromate, noi punem pe mese.
Miroase-a plăcinte și-a pâine-n cămin,
Pe fața de masă - carafa cu vin…
Copiii-s la școală și carte învață,
Tinerii se-nsoară și-și fac rost în viață.
Părinții la muncă, bunicii-n ogradă
Dau foc la frunze și mătură-n stradă.
Tufănele, crizanteme, armonie de culoare,
Răspândesc parfumul toamnei,
Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n
Dulci arome, amărui, răcoritoare…
Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă,
Că viața la țară-i nespus de frumoasă!