FRUNZELE TOAMNEI

Era o toamnă ca-n poveşti,
cu frunze-ngălbenite,
un vânt hoinar le-mprăştia
pe aleile-nsorite.

Le arginta bruma în zori
punându-le-n valoare,
şi Soarele când răsărea
sclipeau mărgăritare.

Le auzeam foşnind discret,
uşor înfiorate,
şi-n sarabandă s-avântau
de Luna-ncurajate.

Se repetau la nesfarsit
mişcarile lascive
şi-ntruchipau într-un covor
o mie de motive.

Albastrul cerului senin,
împodobit cu stele,
crea fundalul potrivit
tabloului cu Iele.

Mă resemnez că-i efemeră
a Lumii existenţă
şi mă tot bucur an de an
de-a Toamnei chintesenţă.