Când toamna iar va coborî pe deal

Când toamna se adapă dinspre ceruri,
regretul dragostei din vară cere îndurare,
şi vântul foşnet lin strecoară-n ramuri,
ca toamna girul de iubire să-l acorde iară,

Pe solul presărat cu frunze arămii căzute,
să-mi lase razele de soare îndrăzneţe,
o mângîiere, cu căldura-i dulce peste frunte,
şi un sărut tomnatic, de iubire şi fineţe.

Când toamna sprintenă-şi arată faţa ruginie,
venind pe drumul satului îmbelşugat,
unde ţărani-au cultivat în vară pe câmpie,
şi-acum, adună la chindie rodul ţarinii bogat,

Vreau doar o clipă-ai spune să rămână,
măcar un timp frumoasă, mândră dar blajină,
să poată strânge gospodarul din grădină,
şi tot ce-a semănat din primăvară-n ţarină.

Când toamna iar va coborî pe dealul dinspre vie,
iar luciul dragostei încet va-ncepe să apară,
voi aştepta, ce vara mi-a promis să-mi fie,
scânteia de iubire, ce aprinde focul dinspre seară.
(Constantin Gavrilescu - 10.09.2012)

Mintea ageră şi sufletul sensibil a creeat o splendoare de clip. Mulţumirile mele nu sunt de ajuns, trimit sărutări şi flori de toamnă cu mare drag pentru tine Jenifer.

Gavi... a scris:

Mintea ageră şi sufletul sensibil a creeat o splendoare de clip. Mulţumirile mele nu sunt de ajuns, trimit sărutări şi flori de toamnă cu mare drag pentru tine Jenifer.

Mulţumesc Gavi.
Primit cu drag tot.