Să mi fii, versuri Leonid Iacob

Gândul
devine rouă fierbinte,
pasăre
născută mereu dintr-un vis,
sine
ieşit din dureri şi cuvinte,
zbor
rotunjit peste-un alb paradis.

Frunzele
iau sărutarea luminii,
doinele
spun cântul lor pătimaş,
trupul tău
plin e mereu de fiorul grădinii
eul meu
rămâne-ntre patimi luntraş.

Tu
dăruie-mi clipa s-o sorb cu uimire,
trupul tău
amforă-n mine să fie,
vreau
să-mi fii marea
cu ţărmul mustind de iubire
cântecul meu
dintr-o seară atât de târzie.
(Leonid Iacob)