Un alt vihilante cu care am lucrat se numea Corbacho, era un barbat cam de 39 de ani. Inalt bine cladit, plin de dinamism, cu prezenta barbateasca, parul putin incaruntit, ochii verzi expresivi, cercetatori. Expresia fetei lui inspira barbatie, siguranta, plin de curaj si lipsit de teama, lucrand noaptea cu el simteai o siguranta. Felul lui de a fi, te facea sa intelegi ca iubea ceea ce facea si lupta ca totul sa-i iasa bine. Era spaniol de origine. Imi aduc aminte cind incepea sa vorbeasca, sa gesticuleze, cu patos, traind din plin totul. Uneori parca atingea nivelul fanatismului in sensul bun vorbind. La data aceea era cel mai vechi de la firma unde lucram, si dorea ca totul sa se realizeze asa cum el dorea. Uneori avea dificultati cu unii care nu erau de acord cu felul lui de a fi si a face lucrul. Am conversat mult cu el, imi aduc aminte de o noapte de iarna intunecoasa, ploua in continuu (asa este iarna in Valencia mai mult ploua) ne era foarte greu sa facem rondele, la un moment dat imi spune:
,,Sintem doar noi doi in noaptea asta aici, trebuie s-a avem grija unul de altul, s-a ne acoperim spatele unul altuia.”
,, Nu sintem singuri, Dumnezeu este cu noi…”
M-a privit atent, iar eu l-a rindul meu l-am privit in ochi. Se dadea o adevarata lupta in el, semana cu acea parte a diminetii, cind noaptea se termina si incepe sa se faca ziua. Ai impresia ca in acel moment al diminetii ai asista la o lupta intre lumina si intuneric.
,, Imi dai impresia ca cindva ai crezut in Dumnezeu, i-am spus eu.”
,, Da am fost cindva destul de aproape in a fi un om al credintei, dar m-a impiedicat ceea ce vad la tot pasul in lumea aceasta. De ce Dumnezeu nu pune capat suferintei? Apoi mai este o problema in biserici, ai deobicei lideri spirituali care manipuleaza masele in beneficiul lor, pentru interese personale. Un fel de perversitate morala prin care cei sinceri devin ca niste miei sacrificati pentru interesele altora. Banii vostrii, ai credinciosilor si multe alte lucruri devin ale liderilor. Ce incep sa faca un fel de política de biserica. De aceea m-am retras din aceasta viata religioasa, sotia mea crede dar in felul ei in sinul bisericii catolice.”
,, Dar cu mintuirea ta personala, cum ramine? Am sa-ti citesc ceva, dar mai bine iti dau tie s-a citesti din Evanghelia dupa Ioan cap. 3 cu vers. 16:” i-am deschis Biblia si el a citit:
Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
L-am privit in timp ce citea acest verset. L-a citit o data de doua ori, a trea oara, parca o licarire de speranta i s-a aprins in ochi. A ramas asa cum ramine un om in fata unui tablou ce il impresioneaza, ii captiveaza toata fiinta. A ramas citeva clipe pe ginduri cred ca in acele clipe iubirea lui Dumnezeu i-a atins inima. Apoi izbucni intr-un ris fortat.
,, Este frumos dar nu se potriveste cu viata.” Dupa ce am mai discutat putin pro si contra am vrut sa-i arat unul din raspunsurile Bibliei l-a problema suferintei umane si i-am dat sa citeasca din Epistola apostolului Pavel catre Tesaloniceni. (aveam pe atunci la mine o minunata traducere a Bibliei in limba spaniola si anume REINA VALERA 1995)
Iata, in adevar, ce va spunem, prin cuvintul Domnului: noi cei vii, care vom raminea pina la venirea Domnului Isus nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trimbita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intii vor invia cei morti in Hristos.
Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intimpinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi intotdeauna cu Domnul.
Mingiiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.
A citit si recitit acest pasaj biblic, si a ramas tacut contemplativ ceva timp. Parca absorbit in aceasta invitatie la un nou inceput. Apoi a inchis Biblia si mi-a zis:
,,Este foarte frumos dar nu se potriveste cu viata noastra de zi cu zi, si am sa-ti spun de ce: rautatea si perversitatea omului din zilele noastre a ajuns la culme. Toti cauta sa te insele, sa profite de tine , sa nu te lase liber, daca poate sa te exploateze prin munca asa cum ne fac noua aici la firma unde lucram. Nu vezi ca este un sistem care ne guverneaza, ne afunda, ne taie aspiratiile spre ceva mai bun, mai inalt. De aceea iti spun ca ceea ce am citit e frumos dar nu are legatura cu viata.”
,, Dar eu cred ca de fapt cartea aceasta Biblia ne da adevarata calificare si putere pentru astfel de situatii ca pe cele pe care le-ai enumerat.” Am mai discutat un timp, apoi se asternu tacerea intre noi, auzeam cum cad stropii de ploaie. Loveau in ghereta unde eram, in geam, ii auzeam cum cadeau pe pamint…
Va continua…