În tradiția populară românească, Sântilie, un personaj destul de năprasnic, are o familie numeroasă, formată din frați, surori, la care se adaugă și simpli slujitori care îi duc la îndeplinire poruncile și provoacă arșiță și incendii în luna iulie, denumită, sugestiv, luna lui cuptor. Mai mult temut decât iubit, Sântilie e ținut nu numai de ziua lui, ci și de sărbătorile care îl preced, Ana-Foca (1-5 iulie), Pricopul (8 iulie), Panteliile (13-27 iulie), Ciurica (15 iulie), Circovii de vară (15-17 sau 16-18 iulie), sau îi urmează - Ilie-Pălie (21 iulie - Ilie Pălie ar fi fost vizitiul lui Sântilie), Foca (22 iulie - de Foca). În imaginația populară, surorile lui Sântilie sunt Pârliile, Panteliile și Păliile și câteodată mai apar și Opârliile, care nu au altceva de făcut decât de a păli și pârli vegetația, de unde și numele pe care le poartă. Astfel, Pârliile sunt trei făpturi îngrozitoare, care se răzbună cu incendii, dacă nu li se respectă zilele lor și anume 20-22 iulie, prin interdicția ca femeile să facă anumite munci. Panteliile sunt reprezentări meteorologice năprasnice, ce au zilele de 13 și 27 iulie care trebuiesc, de asemenea, respectate. Păliile se țin, de asemenea, de către femei care, o dată ce încalcă interdicția, sunt pedepsite cu incendii. Sântilie, împreună cu farții și surorile sale, desemnează perioada cea mai toridă a anului, între 13 și 27 iulie. O altă zi, trecută în calendarul popular, pe 23 iulie, este, de asemenea, periculoasă, aceasta fiind Opârlia.
Din aceeași ediție:
Nunta rudarilor Zilele arzătoare ale lunii lui cuptor, în calendarul popular
Zilele din ultima parte a lunii iulie sunt cunoscute ca fiind cele mai fierbinți, acum se înțelege pe deplin sensul denumirii de „luna lui cuptor“, dată de popor. Aceste zile sunt atât de călduroase, încât îi țin pe oameni departe de muncile câmpului, mai ales că tot în această perioadă pot să apară din senin furtuni cu fulgere, tunete sau grindină.
Din acest motiv, cel mai important sfânt la verii, Ilie, este foarte respectat și temut, în tradiția populară existând nenumărate legende despre acest sfânt, patron al ploilor, al fulgerelor dar și al arșiței. După sărbătoarea de Sântilie, tradiția populară mai amintește de unele sărbători care, deși nu au nici o însemnătate din punct de vedere religios, au intrat în memoria colectivă. O astfel de sărbătoare este pe 21 iulie, cea a lui Ilie Pălie, care se ținea ca apărare de boli la oameni și animale, de trăznete, secetă și foc. Tot în calendarul popular, pe 22 iulie, este sărbătorită Sfânta Mironosiță și intocmai ca Apostolii, Maria Magdalena, care, după cum se spune, apară copiii de boli, astfel că în această zi, femeile, mai ales, nu lucrează în casă și făceau pomeni pentru răposați.
Pe 23 iulie, era Opârlia și Sfântul Foca, patronul arșitei incendiare. În această zi nu se lucra până la pranz și se ținea ca apărare de foc, sărbătoarea aceasta fiind ținută în special de cei care lucrau cu petrolul. Tot în această zi nu se cocea, nu se torcea, nu se dădea foc din casă și era interdicție la scăldat.
Pe 24 iulie este Adormirea Sfintei Ana, sărbătoare care era ținută, așa cum amintește tradiția populară, ca apărare de moarte, în această zi nu se țesea și nici nu se dormea pe parcursul zilei.
De asemenea, tot în calendarul popular, 25 iulie sau 27 iulie, în funcție de zonă, se sărbătorea Pantelimonul sau „Sfântului Ilie cel Mic“. Despre Pantelimon se spune că este tămăduitor precum și protector al călătorilor. În această perioadă, seceratul se sfârșește, încep să apară primele semne ale sfârșitului verii. Sărbătoarea era ținută pentru a proteja fructele de viermi și pentru coacerea pepenilor, ca apărare de boli, pagube, rătăciri. Spre bucuria copiilor, în special, se fierb porumbi și dovleci, acum toți copiii având dezlegare la mere.
Frații de foc ai lui Sântilie Frații lui Sântilie sunt Ilie Pălie și Pantelimon, dar mai este amintit și Sfântul Foca. Toți au legătură cu focul, arșița, zilele acestora fiind la fel de periculoase.
Astfel, Ilie Pălie apare ca frate, dar și ca vizitiu la trăsura lui Sântilie. Acesta își are ziua pe 21 iulie și se consideră că ar fi aducător de arșiță.
În Moldova și Bucovina, se credea că Ilie Pălie ar face focul, pe care un alt vizitiu a lui Sântilie, Foca, l-ar răspândi. Foca apare și el ca un personaj cât se poate de cumplit, năprasnic, care aduce mari necazuri și incendii celor care nu-i respectă ziua, pe 22 sau 23 iulie, în funcție de calendare, cel ortodox sau cel popular.
Sfântul Ilie cel mic (sau cel șchiop), numit și Sfântul Pantelimon, este un frate mai mic al Sfântului Ilie. El mijlocește pe lângă fratele lui pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. Pantelie sau Pantelimon este, de asemenea, un personaj mitologic cu importanță meteorologică, care a preluat numele și data sărbătoririi Sfântului Mucenic Pantelimon din calendarul ortodox de pe 27 iulie. Se spune că Pantelimon aduce grindină și furtuni violente, care pot strica recolta. În Muntenia, Moldova și Banat, ziua Sfântului Pantelimon era considerată hotar al timpului calendaristic.
Un alt personaj din tradiția populară care intră în familia lui Sântilie este Pintilie Călătorul, care nu este lipsit nici el de puteri asupra arșiței. Ziua sa este tot pe 27 iulie, perioadă în care calendarul popular anunță sfârșitul verii și începutul toamnei, când puterea soarelui, după ce a atins apogeul, pârjolind totul în calea sa, începe să scadă.
Se „călătorește“ vara ca și omul.
Sărbătoarea lui Pentelei călătorul, așa cum era numită ziua în Moldova, era ținută de cei care călătoreau des și de cojocari, acum fiind sărbătorită și recolta de pepeni. Multe sate făceau, în sâmbăta dinaintea sărbătorii sau chiar în ziua lui Pintilie, praznice, astfel că se dădea de pomană mere și pere, pâine, pentru sufletele copiilor morți.
„Motivația tradițională a acestei sărbători se apropie de aceea a lui Sântilie, ziua lui Pintilie călătorul fiind ținută de frica trăsnetelor, grindinii, furtunii și a secetelor. Uneori, ziua era atribuită unei surori a lui Sântilie, aceasta fiind cu mult mai rea decât fratele ei. Se considera chiar că cel care muncea pe 27 iulie se ...călătorea, adică murea nu după mult timp. Interesant e că pe 25 iulie mai există în calendarul popular o sărbătoare numită Ana Ospenia, despre cei care îndrăzneau să lucreze acum spunîndu-se că adormeau, dormind trei zile, o săptămână sau chiar... somnul cel lung al morții!“, după cum a arătat Marcel Lutic, etnograf la Muzeul Etnografic al Moldovei.
În legătură cu denumirea cea mai folosită a sărbătorii, Pintilie călătorul, este și principala caracteristică a zilei de 27 iulie, astfel, există peste tot credința fermă că de la Pintilie călătorul „se călătorește vara“, după cum a arătat Marcel Lutic. Această „călătorie“, plecare, a verii era semnalată de câteva evenimente vizibile pentru comunitățile arhaice, precum „cârduirea“ păsărilor migratoare, mai ales a berzelor, „pălitul“ frunzelor, în special al celor de tei, care, se spune, acum se întorc pe dos, jelind, astfel, trecerea verii, dar și de privitul oamenilor, la amiaza acestei zile, într-o strachină cu apă, aici putându-se vedea cum Sfântul Soare stă pe loc cam o jumătate de ceas. De aceea, altădată, se credea că la Pintilie călătorul „e mare jale în cer, căci se desparte vara de toamnă, cum se desparte fiul de mamă, jelania aceasta strecurându-se adeseori și în sufletele oamenilor, după cum a mai arătat Marcel Lutic.
Totuși, tristețea mai era estompată de faptul că Pintilie călătorul apăra vitele și oamenii de multe boli, pe cei care-i țineau ziua tămăduindu-i de arsuri sau de epilepsie ori ferindu-i de brumele prea timpurii. „Celor pe care îi apucă prea des ... pandaliile, le spun că acestea, numite alteori «pantelii», erau socotite surori ale lui Sântilie și Pintilie călătorul, zilele lor fiind ținute de teama incendiilor pe care le puteau oricând provoca“, a menționat Marcel Lutic.
Despărțirea de vară se resimte după Sfântul Pintilie, „de aici și o expresie sugestivă «se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine»“, după cum a remarcat Marcel Lutic, care amintește că „Pintilie, ca martor al călătoriei verii, o roagă să revină și la anul mai bogată“.
Temutul Sfânt Foca Pe vremuri, puține zile de peste an erau așteptate cu o așa de mare teamă ca cele trei sau șapte zile cunoscute sub numele de Pârlii sau Pârlele. Se spunea că Pârliile ar fi niște surori ale lui Sântilie, cei care nu le țineau zilele asistând neputincioși cum acestea le ... pârleau recoltele sau trupurile. Ilie Pălie și Foca, personajele mitologice principale din aceste zile, evident după Sântilie, erau ținute pe 21, respectiv 22 iulie, de teama incendiilor și a arșițelor prea mari, crezându-se cu tărie că Pălie ar naște focul, iar Foca ar sufla în el spre a-l face mai mare! Au fost de ajuns câteva incendii teribile în aceste zile, pentru ca sute de ani oamenii să nu mai facă nimic pe 21 și pe 22 iulie, a arătat Marcel Lutic.
În plan mitic, cele două divinități erau în legătură cu zeul focului și al Soarelui la români. Există credința că Ilie Pălie și Foca îl însoțeau pe Sântilie în călătoriile sale pe cer, fiind vizitii la carul său de foc. Numele Pălie ar deriva din verbul „a păli“, care avea sensul de „a arde“, „a pârjoli“, „a ofili“, ziua lui Ilie Pălie neavând, așadar, nici o legătură cu ... păliturile (loviturile).
„Mai interesantă e povestea numelui celeilalte sărbători, numită și Sfântul Foca, Opârlia. Foca e una dintre puținele, dacă nu singura, sărbătoare comună a creștinilor ținută și de musulmani, aceștia păzind-o de când le-ar fi ars șapte sate din cauza faptului că au lucrat de Foca. De altfel, Foca apare în tradiția populară ca un personaj răzbunător, arzând casa, stogurile de fân, cerealele, cirezile de animale și chiar pe cei care îndrăzneau să lucreze în aceasta zi“, a mai spus Marcel Lutic, de la Muzeul Etnografic al Moldovei.
(sursa: http://fundatiasfantulierarhcalinic.blogspot.ro/2012/07/santilie.html)
Vin Iul 20, 2012 1:32 am
