Clipe de vrajă dispar în șoapta albastră Iar lacrima naște în fulgerarea luminii, Curcubeul - rămâne o stea într-o glastră Cu unda vibrând în hohote ruginii precum spinii..
Mai știi când luna era mai aproape Și sufletul il certam cu doru-n tăcere? Întunericul minții ne ardea între pleoape Iar lerui dor se zbătea în gânduri plăcere..
Cuvântul și versul se strâmbă-n oglindă, De dincolo de gând, de dincolo de lume Când verbul prea dalb încearca să mai prindă Iluzii și măști în răstimpul cu glume nebune...
Sunt stea fulgerând în misterele nopții, Cu temeri, cu vise curgând în urmele foc, Nescrisă e legea în cutumele sorții, Mi-e teamă de umbra pierdutului loc...
În mlaștini pas după pas strigă mirarea Iar formele gând adesea preschimb Dorințele în albastrul verzui ca și marea, Cerșind nemurirea măștii cu nimb...
Tăcere de dincolo de gând, peste gând... Privesc jocul numerelor aurii cum se scurg În colțuri strivite de călcâiul nătâng, E roșul vișinei prea amărui din amurg....
De dincolo de dor e inceputul durerii Si-al lacrimei pierdută în razele lunii... De dincolo de sărut e sfârșitul plăcerii În vârtejul de abanos al furtunii, cum spun unii... (Mioara Ardieleanu)
Dum Iul 01, 2012 10:42 pm