Prin insomnii căzut-am, cu noaptea la-nvoială
să mai visez ce n-am visat demult,
să limpezesc, chemarea mea astrală,
de gânduri nebunești, să pot să mai ascult!
Dar vai, iubirea mea, e astăzi oarbă,
te vrea sub orice chip te-ar întâlni
și-n somn ar vrea timidă să te soarbă
nerăbdătoare; și-ascunse simțuri mi-ar stârni!
Pe un altar de patimi și iubire
mă jertfesc, spunându-ți să rămâi
și astăzi, muzei îi aduc cinstire
gândindu-mă la tine, iubirea mea dintâi!
Să ne-aruncăm în tainice adâncuri,
să ne iubim, flămânzi și însetați,
să fim pe nesperate prunduri
iubirii veșnice, abandonați!
Când buzele-ți fierbinți pecete fură
sânilor mei extaziați, tremurători,
uitat-am toate, vreau, iubirea-ți pură
și-n ea să întâlnesc, mirifice ninsori!
Rodica Cernea
Galați
24.03.2012
Mar Apr 10, 2012 4:28 pm