Ce cauți viață, într-un chip de lut,
privește-i ochii, ei sunt morți, de mult!
Nici farul vechi ce-așteaptă-n departare
nu poate să-ți arate drumul, doare!
Nisipul dur al plajei copitele-l sfărâmă,
privind napoi, nu poți vedea vreo urmă!
Te scaldă dacă poți, în viu lumina lunii
și-ascultă dacă poți, ori vezi, bătrânii!
E lângă tine-acum, apoi în van dispare,
este doar umbra a tot, ori doar o întâmplare
că-l poți vedea aievea și îi săruți sărutul,
totul e-nchipuire, doar i-ai săpat mormântul!
Cum nu aș vrea, în brațe să-i simt dorul,
cum nu aș vrea, să fiu doar călătorul
care încet, cu pas ușor străbate firea,
s-ajungă doar la capăt, să-i simtă împlinirea!
Bezmetică sunt oare, ori doar nalucă oarbă
și-aștept în van dorințele să-mi soarbă
și bruma de iubire, ce mi-a rămas pe buze
într-un sărut stingher, de vise reci, confuze!
Rodica Cernea
Galati
20.12.2011)
Mar Dec 20, 2011 8:27 pm