Eficienta unei intreprinderi depinde nu atat de conducatorii sai, cat de numarul de idioti utili pe care ii poseda.
Bineinteles ca acestia nu ajung niciodata directori, le lipseste increderea in sine, combativitatea, relatiile si mai ales constiinta propriei lor eficacitati.
In orice intreprindere se regasesc:
a.. Conducatorii, de fapt sefii "nascuti nu facuti", sunt foarte rari, cel mult 1%. Ei fixeaza obiectivele, impulsioneaza si decid asupra destinelor intreprinderii sau institutiei.
b.. Colaboratorii "bila de biliard", sunt cei mai numerosi: 77%. Oameni fara initiativa, nu muncesc decat daca sunt impinsi de la spate.
c.. Nulitatile, aproximativ 12%, nu numai ca nu muncesc, dar ii impiedica si pe ceilalti sa munceasca. Ar fi mai bine daca ar fi pensionati sau pusi sa redacteze istoria intreprinderii.
d.. In sfarsit, cei 10% idioti utili, care fac toata treaba. Ei sunt intr-adevar indispensabili. Devotati intreprinderii, absolut loiali fata de superiorii lor, se poate conta pe ei. Munca este pentru ei o placere. Din nefericire, nu pot fi gasiti in stare chimic pura decat in intreprinderile mari, cu cel putin 2500 persoane, in institutii cu peste 250 si in administratii cu peste 150 salariati.
Idiotii utili vin pe lume obsedati de un complex de "fair play" care ii face sa suporte toate nedreptetile venite de sus. Acelasi complex le anuleaza dorinta de a se impune. Se adauga o oarecare stangacie in contactele cu oamenii. Cea mai mare parte nu au de altfel o idee clara despre propriile lor interese si se complac intr-un destin mediocru.
Evident, sunt foarte apreciati de superiori, care capata prin ei prestigiu si consideratie si chiar unele avantaje mai practice. Utilitatea maxima a acestor "idioti" se atinge atunci cand superiorii lor pot sa se identifice total cu munca acestora, ne mai ramanandu-le decat obligatia de a-si pune semnatura.
Idiotii utili ignora boala si nu absenteaza niciodata. Chiar daca ar vrea, n-ar putea, caci ei simt nevoia de a da mereu dovezi in legatura cu utilitatea lor.
De altfel, ca sa ramana eficace, ei simt nevoia de a se recicla in permanenta si de a lucra sub presiune constanta. Nu au timp pentru reuniuni private sau petreceri, acele locuri unde se fac afacerile si unde se distribuie functii importante.
In ciuda curajului si ambitiilor lor modeste, idiotii utili suporta in permanenta atacuri din partea majoritatii din intreprindere. Si asta din cauza ca sunt obligati sa intervina mereu in domeniile altora, acolo unde titularii domeniilor respective nu vor sau nu pot sa-si faca treaba. Pentru ca simpla lor existenta demasca nulitatile si pe colaboratorii "bila de biliard".
Criticarea idiotilor utili nu e niciodata oficiala sau motivata ci subterana si subiectiva. Li se reproseaza lucrari prea lungi sau prea scurte, propuneri prea utopice sau banale, un stil prea tehnic sau prea jurnalistic.
Intr-adevar, idiotii utili nici nu banuiesc cat sunt de utili.