Prin picuri de ploaie,
un drum deslușesc
și-o blândă chemare,
s-ascult, nu-ndrăznesc!
Se scutură floarea,
din ramul de tei
și-mi moare cuvântul,
când tu, nu-l mai vrei!
Doar curcubeul
ne unește cărări,
când după ploaie
se-nalță spre zări!
O lacrimă-n geană
îmi plouă cu drag,
când o codană
m-așteaptă în prag!
M-ascund după norul,
ce ploaia-mi fura
când secera lunii,
drum nou îmi cosea!
Trist îmi e dorul,
ce-mi picură-n hău
și-mi caut izvorul
doar în sufletul tău!
Iubire pustie,
tu noapte-mi aduci
și gânduri străine,
sfruntate năluci!
rodica cernea
Sam Iul 09, 2011 10:08 am