Stiinta pierduta a lu iZamolxis

Epicul indian mai povesteşte de asemeni, despre războaie îngrozitoare
care au avut loc între ramani şi atlantizi. Cei din urmă, ne spune
Ramayana, posedau aparate de zbor mult mai sofisticate ca ale ramanilor
(numite "vailixi" în limba atlantidă) în forma de ţigară şi care
funcţionau atât pe post de submarin, cât şi de avion şi navetă spaţială.

Cu aceste maşini atlantizii au încercat să subjuge lumea, ajungând la
confruntări cu populaţiile din alte teritorii sau propriile lor colonii.

Un alt text indian, Mahabharata, vorbeşte despre acelaşi război dintre
ramani şi atlantizi, descriind arme teribile care "făceau ca păsările
să se albească", "puteau ucide pruncul în pântecele mamei" sau arde
oamenii încât aceştia deveneau de nerecunoscut căzându-le unghiile şi
părul, iar "pentru a scăpa din acest foc, soldaţii trebuiau să se
arunce în apă şi să-şi spele echipamentele". Foarte interesantă este
descrierea unei alte arme a atlantizilor care făcea ca oalele să se
spargă fără o cauză aparentă!!
În sfârşit, Mahabharata mai vorbeşte despre o explozie atomică şi
efectul acesteia asupra populaţiei. Într-adevăr, în urma săpăturilor
arheologice s-au găsit în ruinele oraşului Mohenjodaro schelete umane
al căror indice de radioactivitate este unul dintre cele mai mari
descoperite vreodată pe Pământ, ajungând la paritate numai cu cel al
scheletelor de la Hiroshima şi Nagasaki. Alte oraşe antice ale căror
ziduri atestă urma unor explozii atomice, s-au găsit pe teritoriile de
astăzi ale Indiei, Irlandei şi Scoţiei, Franţei şi Turciei.

Există o altă carte publicată în 1886 de către Frederick S. Oliver,
intitulată "Un locuitor pe două planete" şi pe care autorul susţine că
ar fi conceput-o cu ajutorul unei metode numită "scris automatic". Cu
alte cuvinte, autorul nu a făcut altceva decât să transcrie automat
informaţiile pe care le-ar fi primit telepatic din a patra dimensiune,
de la o entitate spirituală numită Phylos Tibetanul care ar fi trăit în
Atlantis cu multe mii de ani în urmă. Considerată de unii pură
ficţiune, cartea lui Oliver demonstrează totuşi calităţile clairvoyante
excepţionale ale celui care a scris-o şi conferă o descriere bogată şi
foarte interesantă a vieţii din Atlantida. Printre altele, Phylos
Tibetanul povesteşte şi el, prin intermediul clairvoyantului Frederick
S. Oliver, despre fantasticele maşini vailixi ale atlantizilor care
erau capabile de imersie, mişunând pe fundul oceanelor, şi în acelaşi
timp zburau în aer cu viteza gândului.
Întocmai ca Donnelli, entitatea spirituală Phylos Tibetanul mai
povesteşte despre coloniile Atlantisului din America de Nord şi de Sud,
din Africa şi din "rămăşitele continentului scufundat Lemuria din care
Australia reprezintă astăzi doar o treime". Colonia atlantidă din
continentul Asiatic (care a dat naştere ulterior imperiului Rama) este
numită de către acesta în limba atlantidă - Suernis, numele capitalei
Suernisului este Ganje (probabil că de la acest nume atlantid se trage
numele râului Gange din India zilelor noastre), iar numele Egiptului
apare a fi fost Necropan. Despre Necropan spune că a fost "cea mai
civilizată naţie" contemporană atlantizilor şi "neaflată sub tutela
Poseidiei", cu alte cuvinte Egiptul rămăsese o ţară independentă. În
ceea ce priveşte continentul European, Phylos Tibetanul spune că
"Atlantis a clădit largi colonii în Europa de Est pe vremea când Europa
de Vest nici nu exista".
Există destule argumente care vin în sprijinul conecţiei Atlantis -
Zalmoxis - geto-daci. În faza de descompunere a imperiului, atlantizii
practicau intens sacrificiile umane, obicei sângeros şi crud preluat şi
de către mayani şi azteci. După câte ştim, geto-dacii aveau acelaşi
obicei şi aceeaşi credinţă, sacrificând pe cei mai buni dintre ei
pentru a îmbuna Zeii.
O altă asemănare pe care am găsit-o ar fi cea între calendarul mayan şi
cel dacic. Cu câţiva ani în urmă, deoarece dr. Napoleon Săvescu părea
interesat de istoria veche a românilor, i-am dat câteva îndrumări de
ordin ezoteric şi l-am îndemnat să se apuce de scris, întărindu-i şi eu
convingerea că "noi nu suntem urmaşii Romei". Ulterior, domnia sa şi-a
continuat o evoluţie proprie, dovedindu-se un scriitor pasionat şi
foarte harnic. În momentul de faţă, dr. Săvescu a înfiinţat societatea
"DACIA REVIVAL" ("RENAŞTEREA DACIEI"), o iniţiativă foarte frumoasă şi
lăudabilă. Consider că pentru sinceritatea lui şi eforturile pe care le
depune, domnului Săvescu trebuie să i se acorde respectul de rigoare.
În urma vizitei pe care a făcut-o în România şi la Sarmizegetusa
astă-vară, dr. Săvescu a adus cu sine descrierea unui loc numit
"calendarul dacic". Din configuraţia pe care mi-a arătat-o, respectiv
trei cercuri concentrice cu o potcoavă în mijloc, am tras concluzia că
acest loc era unul de observare astronomică, întocmai cum au avut şi
alte civilizaţii antice.
La Stonehenge, în Anglia există un fost templu Druid care este de fapt
un observator astronomic sofisticat, un fel de "computer Neolitic" dacă
vreţi, înălţat de asemeni într-un punct de intersecţie a curenţilor
telurici. Acesta a fost construit cu 3500 de ani în urma pe acelaşi
principiu ca cel de la Sarmizegetusa, pentru a prezice eclipsele,
pentru calcule astronomice, etc. Aşadar, până aici, nimic deosebit.
Ceea ce însă ridică semne de întrebare este similitudinea între
calendarul dacic şi cel mayan. Din ceea ce mi-a povestit dr. Săvescu
rezultă că dacii aveau întocmai ca mayanii două calendare, iar sistemul
de calculare a timpului pare să fi fost foarte asemănător celui mayan.
Din păcate însă, nu am suficiente elemente pe care să le pun împreună
pentru a alcătui baza unui studiu al calendarului dacic şi pornind de
la acesta, un studiu al similitudinii celor două calendare.
Am ajuns să găsesc un alt punct comun între cultura dacică şi cea
mayană, tot datorită dr. Săvescu care spunea într-unul din articolele
sale că Zalmoxis avea o soră geamană, Artemis. Ori în mitologia mayană,
figura centrală a Divinităţii era Quetzalcoatl care avea şi el un frate
geamăn, Tezcatlipoca. Povestea celor doi gemeni din religia mayană este
lungă şi legată de planeta Venus.
Şi în sfârşit, un ultim cuvânt. Charles Berlitz, un autor respectat
preocupat de subiectul Atlantisului şi care a scris multe lucrări pe
aceasta temă, a publicat într-una din cărţile sale, "Atlantis, al
optulea continent", o hartă modernă a planşeului oceanului Atlantic, pe
care o comentează în felul următor: "...insulele oceanice ca Azore,
Madeira şi Canare sunt conectate de platouri mari scufundate... ca şi
cum ar fi fost munţii Atlantisului, al optulea continent". Ceea ce m-a
surprins însă extraordinar a fost că pe harta prezentată de Berlitz,
undeva între Tenerife, Canare şi strâmtoarea Gibraltar, mai jos de
linia care uneşte Madeira cu oraşul Casablanca din Algeria, există tot
un fost masiv muntos dar care la ora actuală se află acoperit de apă,
şi al cărui nume este DACIA !!

Întrebarea este, de unde şi până unde numele acesta?... Să fi fost oare
acesta un masiv muntos al continentului Atlantida, din zona căruia
colonizatorii atlantizi care au sosit în zona Carpato-Danubiană cu mai
mult de 12.000 de ani în urmă, să fi provenit?... Să fi fost oare
adevărata origine a dacilor un masiv muntos aflat undeva în apropierea
coastei de Vest a Africii, lângă insulele Canare?... Iată câteva
întrebări foarte interesante al căror răspuns ar trebui căutat. Oricum,
Gaia... mari şi nepătrunse sunt misterele tale.

"Niciodată să nu spuneţi aceste cuvinte "Nu ştiu, aşadar este fals".
Cineva trebuie să studieze ca să ştie, să ştie ca să înţeleagă, să
înţeleagă ca să judece" - Apothegm din Narada

Contrar ideilor propagate de materialismul ştiinţific al ultimelor
câteva sute de ani şi dogmelor religioase imuabile din ultimii două mii
de ani, Pământul a fost locuit de diverse civilizaţii umane anterioare
incredibil de avansate. Omul a apărut pentru prima oară pe Pământ acum
500 de milioane de ani, iar civilizaţiile înălţate de acesta au
dispărut rând pe rând datorită cataclismelor succesive cauzate în
primul rând de schimbări ale câmpului electro-magnetic al planetei, cât
şi de regres spiritual urmat de utilizarea iresponsabilă a formelor de
energie de care aceste civilizaţii au dispus la un moment dat. Teoria
Darwinistă este un fals, omul nu a evoluat din maimuţele antropoide, ci
maimuţele antropoide sunt rude degenerate ale omului. Este un adevăr
incontestabil că omul are origine Divină, după cum întregul Univers are
origine Divină. În acelaşi timp, Pământul a fost de nenumărate ori
vizitat şi locuit de civilizaţii extraterestre atât din galaxia
noastră, cât şi din alte galaxii care au intervenit adeseori în
evoluţia genetică şi spirituală a speciei umane.
Pe planeta Marte, în trei zone (Cydonia spre polul de Nord, platoul
Elysium şi "oraşul Inca" spre polul de Sud) există şi acum construcţii
piramidale variate (o piramidă cu cinci feţe, câteva cu patru şi cu
trei feţe), precum şi "Faţa", o construcţie cu lungimea de o milă şi
înălţimea de o jumătate de milă care seamănă perfect cu Sfinxul
egiptean. Acestea au fost lăsate mărturie de civilizaţii extraterestre
care au vizitat planeta Marte în mai multe rânduri. Una dintre aceste
civilizaţii a sosit dintr-un sistem solar devenit nelocuibil şi a
folosit planeta Marte ca bază, după care a descins pe Pământ, aducând
cu sine o tehnologie extraordinar de avansată. Piramidele din Egiptul
antic, America Centrală şi de Sud, zigurat-urile din fosta Mesopotamie
şi piramidele din fosta Atlantidă, toate îşi au originea în zonele
Cydonia şi Elysium ale planetei Marte. Atât piramidele de pe Marte, cât
şi cele de pe Pământ au fost folosite pentru crearea de MerKaBa
sintetice, respectiv pentru călătorii interstelare. Acesta este unul
din secretele piramidelor. De aici, obsesia vechilor egipteni din
perioada de decădere a Egiptului antic cu credinţa în călătorii celeste
post-mortem pentru care trebuiau să se îmbălsămeze şi să fie
înmormântaţi în piramide. Multe dintre tehnologiile civilizaţiilor
antice au fost preluate de la civilizaţiile extraterestre. De multe ori
însă, acestea s-au întors împotriva omului, căci orice fel de
tehnologie, oricât de sofisticată, dacă nu este acompaniată de o
dezvoltare spirituală adecvată, devine un mijloc sigur de distrugere.
Evoluţia are un singur sens, cel al progresului. Nu există evadare din
lumea materială numai prin mijloace materiale. Dacă se apelează numai
la tehnologie şi se ignoră partea spirituală, lumea materială devine un
fel de închisoare oribilă din care, culmea, nu ai unde să fugi. Acesta
este singurul adevăr. Natura şi Universul sunt organizate pe principiul
holografic dimensional. La ora actuală ne aflăm în dimensiunea a treia
şi ne pregătim să trecem (prin intermediul fenomenului de procesiune a
echinoxurilor) în dimensiunea a patra. Din punct de vedere al
conştiinţei ne aflăm în dimensiunea a doua şi ne pregătim să trecem în
dimensiunea a treia. În schema de evoluţie a Pământului există numai
cinci nivele, numai cinci dimensiuni ale conştiinţei în care omul îşi
desfăşoară existenţa.
Nu există "rase superioare" şi "rase inferioare", există numai lăcomie,
narcisism şi dorinţa de a domina. Evoluţia este legea Universală:
proştii şi păcătoşii de ieri sunt deştepţii şi sfinţii de mâine,
barbaria de ieri este mitocănia de azi şi eleganţa de mâine - toţi,
absolut toţi trecem prin aceleaşi faze ale schemei de evoluţie, cu
greşelile inerente, perioadele de stagnare şi regres temporare.
Fundamentul actualei civilizaţii este preluat de la civilizaţia
atlantidă. Pe acesta, fiecare popor şi naţie şi-au brodat un patern
propriu, în funcţie de nivelul de dezvoltare materială şi spirituală
proprie, în funcţie de culoarea locală. În mod similar, există un
patrimoniu Universal la care au contribuit mai mult sau mai puţin
fiecare popor şi naţie care s-au succedat pe Pământ, şi care în
consecinţă, aparţine speciei umane ca atare. Din nou, patrimoniul
Universal capătă culori locale în funcţie de latitudine şi longitudine.
Deşi nu sunt istoric, în urma interpretării celor două simboluri
descoperite de către domnul Gheorghe Moldovan pe pereţii templului
dacic de la Şinca Veche, care au ajuns să fie publicate în ZUM acum
patru ani dintr-o întâmplare, pot să vă spun că populaţia
Carpato-Danubiană a avut cunoştinţe extraordinar de avansate pe care nu
avea de unde să le ia din altă parte decât de la civilizaţia atlantidă
care a colonizat Sud-Estul Europei cu mai mult de 12.000 de ani în
urmă, pe vremea când Europa de Vest nici nu exista. Acestea nu sunt
speculaţii mistice, nici exagerări născute dintr-o vanitate ridicolă
ori dorinţa de a demonstra cu orice preţ că vezi Doamne, "noi am fost
acolo", pentru că în fond şi la urma urmei nu contează cine şi unde
este primul. Până la urmă contează ce eşti capabil să faci astăzi şi ce
eşti capabil să demonstrezi lumii întregi. Acestea sunt însă,
concluziile logice care rezultă din semnificaţia celor două simboluri.
Steaua tetrahedronică cu simbolul Yin - Yang în interiorul ei indică
faptul că populaţia Carpato-Danubiană cunoştea conceptul de MerKaBa.
Principiul MerKaBa stă la baza fenomenului de materializare,
dematerializare, a depăşirii barierei timp-spaţiu şi a călătoriilor
interstelare sau intergalactice.
Cu alte cuvinte, omul poate transforma energia sa internă (energia
mentală şi emoţională de care dispune), în energie de tipul Yin.
Energia Yin accelerează particulele, moleculele şi atomii din care este
alcătuit corpul uman, până când viteza acestora devine superioară
vitezei luminii, aşadar o viteză tahionică. În acest moment, întregul
corp fizic devine invizibil, de fapt un semnal informaţional sub forma
unei unde. Astfel omul respectiv poate apare şi dispare instantaneu,
poate trece bariere solide - cum ar fi un perete sau un munte, de
exemplu - fără să le modifice câtuşi de puţin structura, poate călători
în orice punct al Universului, oriunde în trecut sau în viitor. În
acest fel este învinsă legea gravitaţiei, curba spaţiu-timp, de fapt
dimensiunea a treia cu toate legile ei fizice. În momentul în care omul
doreşte să devină din nou vizibil, să-şi înceteze drumul prin
obstacolele materiale ori călătoria în spaţiu - timp, nu are decât să
înceapă să transforme energia Yin în energie de tip Yang, să decelereze
viteza tahionică până sub viteza luminii şi să-şi reconstituie corpul.
Aceasta este MerKaBa internă, sinonimă cu "laghima", forţa centrifugală
folosită de yoghinii indieni de care aceştia se folosesc pentru a
levita. Pe principiul MerKaBa au fost construite vimanas-urile
ramanilor şi vailixi-urile atlantizilor cu care aceştia au reuşit să
călătorească în Cosmos.
Deci este foarte clar cam ce fel de cunoştinţe aveau cei care au desenat cele două simboluri pe pereţii templului dacic...
În plus, simbolul Yin - Yang ne mai spune ceva. După cum am văzut,
acesta reprezintă centrul Căii Lactee care transmite spre Pământ
informaţia codului genetic care determină toate formele de viaţă pe
Pământ. Alte culturi grandioase (cum ar fi cea mayană şi chineză) au
păstrat simbolul Yin - Yang încorporat în centrul octagonului, figura
geometrică care are una dintre laturi "ocupată" de steaua Vega.
Deoarece Vega a fost steaua spre care se îndrepta polul magnetic al
Pământului acum 12.000 de ani, când a avut loc scufundarea
continentului Atlantida şi în plus, datorită faptului că Vega a jucat
un rol benefic aparte în evoluţia speciei umane pe planeta Pământ, este
logică concluzia că civilizaţia Carpato-Danubiană trebuie să fi avut
cunoştinţe înalte despre această stea.
Aş fi extraordinar de curioasă să aflu dacă în mitologia sau mistica
dacilor, oriunde pe monumentele lăsate de aceştia, apare vreo denumire,
un semn, un simbol, în sfârşit, orice fel de referire la această stea
frumoasa din constelaţia Lyra, de asemeni dacă există vreo referire la
grupul Pleiadelor. Aceste elemente în plus nu ar face decât să
completeze teoria mea, conform căreia populaţia Carpato-Danubiană a
fost o ramură descinsă direct din civilizaţia atlantidă, venită din
Atlantis în Europa de Sud-Est cu mai bine de 12.000 de ani în urmă, cu
scopul de a coloniza şi civiliza această parte a lumii.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Dacă mulţi dintre români ar citi cam ceea ce se scrie despre ei şi
istoria lor, ar rămâne cu gurile căscate sau ar cădea de-a dreptul
trăsniţi. Se spune însă că singurul motiv pentru care oamenii răi
reuşesc să-şi ducă planurile la îndeplinire, este faptul că oamenii
buni nu fac niciodată nimic ca să-i împiedice.
Cu siguranţă că trebuie să existe în România oameni inteligenţi,
pregătiţi, cu acces la arhive, documente şi informaţii care nu sunt la
îndemâna oricui, cu alte cuvinte istorici şi minţi rafinate care ar
putea să scrie câteva lucrări ca un intelectual, nu ca un patruped
scăpat de la grădina zoologică - lucrări de valoare care să fie
publicate şi în afară, bine argumentate, fără trivialităţi sau excese
sentimentale, lucrări care să inspire respect şi să poată rezista
oricăror controverse ulterioare. Nu am înţeles niciodată de ce nimeni
nu face lucrul acesta, nu am înţeles niciodată de ce există atâta
nepăsare şi delăsare din partea celor care au competenţă, în timp ce
mercenarii coalizează cu oponenţii ideologici, contribuind la un
fenomen de erodare înceată dar foarte sigură.
Pe de altă parte, este o ironie a soartei că oamenii care au cele mai
bune intenţii se lasă şi cel mai uşor cuprinşi de tendinţe extremiste
şi exaltare, fiind aidoma unor copii mari şi gălăgioşi. Ori "pentru
ţărişoara noastră scumpă" nu e un argument. Dacă la toate acestea se
mai adaugă şi o doză de vanitate personală (care de obicei este mare),
rezultatul e un produs vulnerabil, care nu poate aduce mari servicii
interesului naţional. Şi astfel, cu mare dezolare... "cade" mai rău
decât Troia, şi ultima variantă, în care cu singurii oameni cu care
s-ar mai fi putut face ceva, până la urmă nu se mai face nimic. Este o
mare tristeţe că în ciuda oricăror eforturi, nu poate fi găsit cineva
care să stea în două picioare şi conform zicalei americane, să "walk
like a man". Şi uite aşa, ce bine era în Kalahari... De fapt, pe acest
vid se şi mizează, nu-i aşa? Doar ştiţi proverbul, când pisica nu-i
acasă...
Vorbind de istorie, trebuie spus că în contextul acesteia mult mai rea
şi mai dăunătoare decât crima este complicitatea. Dacă nu ar exista
complicitate, crima nu ar putea avea loc. De fapt, cea mai mare racilă
a istoriei nu sunt criminalii, ci complicii. Astfel, după ce că există
atâtea categorii care devin complice prin indiferenţă şi tăcere (cei
care ştiu cum stau lucrurile dar nu îşi bat capul să schimbe situaţia
şi nu protestează niciodată indiferent dacă alţii le transformă capul
într-o groapă de gunoi şi dejecţii), prin oportunism (cei care se
folosesc de fondurile care eventual se mai alocă în România numai
pentru a câştiga un capital politic efemer şi a-şi consolida poziţia
personală pentru a putea fura cât mai mult, ei şi toate neamurile lor,
inclusiv pisica), mai există şi categoria celor care devin complice
prin servitudine. Este vorba de lacheii care pentru o aşchie de ciolan
'zvârlită pe sub masă "mai închid şi ei ochii niţeluş" şi acceptă, de
pe poziţiile pe care le au, să contribuie la publicarea în afară a unor
adevărate gunoaie, a unor insulte la adresa României şi a poporului
român, la adresa noastră, a tuturor - aruncând astfel, cu multă
laşitate, o mână de paie la rugul pe care şi aşa sunt perpeliţi şi
apăsaţi de necazuri 23 de milioane de oameni.
Totuşi, există o întrebare care se pune lacheilor şi lacheilor
lacheilor care îşi petrec toată viaţă cu crema de ghete şi cârpă de
lustruit în mână, şi care îşi schimbă ideologiile adoptate de formă în
funcţie de cum bate vântul, jucând rând pe rând rolul marilor
stalinişti, marilor comunişti, marilor revoluţionari, marilor democraţi
şi reformişti: până la urmă şi până la urmă, dacă tot contribuie la
asemenea murdării, de ce se mai încurcă cu cifre mari ("prima menţiune
a românilor apare în 1160 când valahii..."), când mai uşor de ţinut
minte sunt cifrele mici? N-o fi oare mai bine să scriem cu toţii că
românii a apărut şi ei acum vreo 200 de ani şi că tăbliţele de la
Tartaria e nişte plastografii pe care le-o fi scris ăia care era cu
propaganda?...
Iar istoricilor bine intenţionaţi care scriu pentru că "aşa au apucat"
şi că "aşa s-a scris şi mai 'nainte", cu toată consideraţia ce le-o
acord, nu pot decât să le spun că istoria nu e dogmă bisericească -
"crede şi nu cerceta", ci istoria e ştiinţă - "cercetează şi
demonstrează".

După ce v-am povestit ceea ce înseamnă, de unde vine şi ce demonstrează
inscripţia de la Şinca Veche (practic, este simbolul unei navete
spaţiale), gândiţi-vă numai cam ce fel de minte, ce fel de abilităţi şi
ce cunoştinţe aveau cei care au desenat MerKaBa şi Yin - Yang / Hunab
Ku (octagonul şi steaua Vega) pe pereţii templului dacic de lângă
Braşov... Înainte de a scrie orice, aduceţi-vă aminte cine sunteţi şi
de unde veniţi.
Experienţa a confirmat faptul că de multe ori adevărul îl găseşti cu
totul din întâmplare, acolo unde te aştepţi mai puţin (parcă Fleming se
aştepta să descopere penicilina într-o grămadă de mucegai...) şi că
adesea ceea ce pare o elucubraţie aberantă este de fapt până la urmă,
purul şi singurul adevăr.

"Sunt mai multe lucruri în cer şi pe pământ, Horatio, decât ai visat tu vreodată în filozofia ta"
Hamlet, William Shakespeare

Intenţionez ca într-o bună zi să public o lucrare pe piaţa americană în
care să dezbat contribuţia Carpato-Danubienilor şi a poporului român la
patrimoniul culturii Universale. Dacă există persoane în România care
au interesul să colaboreze şi să furnizeze informaţii din istoria
românilor, le invit cu toată curtoazia să mă contacteze, să-mi scrie şi
să-mi trimită materiale. Mă interesează în special calendarul dacic,
monumentele, alfabetul, inscripţiile, simbolurile şi monedele dacice,
tradiţiile religioase şi culturale, legende şi mituri, obiceiuri
vestimentare şi culinare, etc. As fi curioasă să ştiu dacă există
construcţii piramidale sau orice fel de obiecte piramidale lăsate de
populaţia Carpato-Danubiană. Vreau să vă spun că există o ştiinţă
aparte care studiază relaţia dintre unde şi materie, numită cimatică.
Există un dispozitiv alcătuit dintr-un disc de metal acoperit cu un
strat fin de nisip, numit tonoscop şi care transformă sunetul în
imagine. Dacă cineva rosteşte "OM" de exemplu, imaginea redată de
tonoscop este aceea a unui cerc cu multiple piramide în interiorul lui.
Imaginea este aceeaşi cu centrul unei Mantra hinduse antice numita "Sri
Yantra Mantra". Această Mantra era şi este folosită pentru a medita şi
se spune că prin meditaţie poate fi vizualizat Soarele central, nevăzut
altfel, în jurul căruia sistemul nostru solar călătoreşte în decursul
Marelui An Cosmic care are durata de 25.920 de ani pământeni. Cu
siguranţă că populaţia Carpato-Danubiană trebuie să fi avut cunoştinţe
despre proprietăţile deosebite ale formelor piramidale şi alte lucruri
legate de acestea.
Mă mai interesează sistemele de Astronomie - Astrologie, divinaţie şi
geomancie ale dacilor. Cu siguranţă că aceştia trebuie să fi ştiut să
"citească" curenţii telurici şi în funcţie de energia telurică, să
descopere zăcăminte, să fie capabili să prezică anumite evenimente şi
eventual, să le altereze desfăşurarea - ştiinţă extrem de interesantă
practicată de mii de ani în China şi răspândită apoi în întregul
Orient, cunoscută sub numele de Feng Shui.
O să vi se pară curios, însă aş dori să mai ştiu dacă există pe undeva
referiri la înălţimea Zeului Zalmoxis, a altor Zei sau a populaţiei
care a ocupat teritoriul respectiv cu mii de ani în urmă. Supoziţia mea
este că aceştia trebuie să fi fost mult mai înalţi decât suntem noi
astăzi, de cel puţin trei metri, as zice. Aş fi curioasă să ştiu dacă
numele Pelegon vă spune ceva.
Aş vrea să mai ştiu de asemeni, care sunt cuvintele de origine dacă. Eu
am găsit de exemplu că "rai", adică cer, provine din limba atlantidă în
care însemna "prinţ". Acest termen a fost preluat de egipteni şi
atribuit prinţului Soare Ra. Am mai găsit conecţii între cuvinte ale
limbii române şi limba Naacal. De exemplu, în Naacal numele fostului
continent Mu însemna de fapt "pământul-mamă", ori în anumite regiuni
ale României (Oltenia de exemplu), la mama se spune mu-ma. Nu că aceste
conecţii ar însemna mare lucru şi nici nu pot constitui un argument
care să stea în picioare. Cum însă când ai de-a face cu trecutul, nu se
ştie niciodată unde ajungi când începi să tragi de un fir...
Apropo de trasul firului din ghemul istoriei, v-aţi fi putut închipui
de exemplu, că Greuceanu din poveştile lui Ispirescu, cel care "creştea
într-un an cât alţii în zece", este acelaşi cu uriaşii despre care se
povesteşte în Biblie, titanii din mitologia greacă şi care de fapt nu
sunt altceva decât o altă rasă umană de natură extraterestră cu o altă
garnitură cromozomială, înălţimea de zece metri, un alt nivel de
conştiinţă şi altfel de capabilităţi mentale - mentionată în scrierile
antice de către Plato, Arisophanes, descrisă în Popol Vuh şi Cartea
Dzyan din Tibet - care a populat planeta cu milioane de ani în urmă?...
Este complicat să vă explic acum pentru că această explicaţie nu face
subiectul articolului de faţă, însă există un mod de a cerceta trecutul
sau istoria numit reconstituire holografică a evenimentelor ori în
conformitate cu terminologia Sanscrită, accesarea Recordului Akashic
("înscris" în centura Van Allen din jurul globului terestru). Pentru a
accesa Recordul Akashic sau Memoria Universală trebuie să depăşeşti
cele trei iluzii care definesc dimensiunea în care evoluăm la ora
actuală: spaţiul, timpul şi noţiunea de "eu".
Dacă nu v-aţi născut clairvoyant, puteţi ajunge să cercetaţi aceste
dimensiuni practicând yoga. În cazul în care există persoane care cred
că acesta ar fi un subiect interesant, îmi pot scrie şi eventual, pot
alcătui ulterior în limita timpului disponibil, o rubrică în care să
explic tehnica prin care oricine poate să ajungă prin exerciţiu şi cu
puţin noroc, să exploreze cu destulă acurateţe alte dimensiuni decât
cele tridimensionale. Cei care ajung să stăpânească astfel de tehnici,
dezvoltă aşa-numita "vedere la distanţă" care îi ajută "să vadă"
oriunde în spaţiu şi în timp (trecut, viitor), în corpul uman, etc.
Numai noi în îngustimea minţii noastre educată în acest sens, credem că
acestea sunt fenomene "paranormale" sau că cei care "au har" sunt
"aleşii Domnului".
De fapt şi de drept, în toate acestea nu este nimic paranormal, iar
"aleşii Domnului" nu suntem numai unul sau altul, ci suntem toţi
oamenii care trăim pe Pământ, indiferent ce credem şi în ce credem.
Există o explicaţie ştiinţifică şi o bază anatomico-fiziologică dacă
vreţi, care suportă toate aceste fenomene. Este vorba de câmpul
electro-magnetic al omului şi de circularea acelei energii, prana, de
care v-am vorbit mai înainte, între coccis - perineu (zona
corespunzătoare la bărbaţi cu zona prostatei şi la femei cu zona
Grafenberg) şi glanda pineală sau "al treilea ochi" din creier -
fenomen pe care hinduşii şi yoghinii îl numesc "trezirea lui kundalini".
Prin intermediul accesării Recordului Akashic pot fi aflate lucruri
care nu există în nici un fel de arhive, iar culmea este că foarte
multe lucruri contrazic total ceea ce se găseşte scris în documente,
arhive sau ceea ce ştim din cărţile de istorie. Recordul Akashic este
un domeniu cu totul şi cu totul fascinant deoarece oferă răspunsuri la
întrebări rămase fără răspuns, dezleagă mistere a căror dezlegare nu
poate fi altfel găsită şi verifica o serie de fenomene. De exemplu,
dacă vrei să studiezi gravitaţia, faci un milion de ecuaţii şi crezi că
ai înţeles fenomenul. Nu vei înţelege însă ce înseamnă cu adevărat
gravitaţia până când nu îţi cade un măr în cap.
Pe de altă parte însă, deoarece este duplicatul a tot ceea ce s-a
întâmplat vreodată pe Pământ, Recordul Akashic este adesea o poveste
urâtă şi tristă, cu multe crime şi amărăciune, în care cineva
complotează totdeauna împotriva altcuiva.
Şi apropo de comploturi şi conspiraţii, ar fi interesant să auziţi ce
are de spus un om care a avut de-a face, să spunem, cu istoria
României. Dacă te duci de la Sinaia spre Braşov, pe partea stângă a
şoselei se face un drum pe care aproape că nici nu-l observi din cauza
hăţişului şi care urcă fără prea multe ocolişuri, aproape abrupt pe un
munte acoperit de păduri. Sus, în mijlocul unei păduri există o poiană
însorită şi în partea stângă a poienii, cu spatele spre pădure, este o
casă care priveşte spre Est - Sud-Est. Totul pare destul de izolat. În
această hologramă a trecutului, a apărut un om, care mi-a "spus" că
acesta era locul unde îi plăcea cel mai mult să se ducă iarna.
Într-adevăr peisajul era de iarnă, cu multa zăpadă, atât de însorit şi
frumos că nu-ţi mai venea să pleci de acolo. Lângă el a apărut o
femeie, mai înaltă ca mine, lată în şolduri şi cu picioare groase, cu
părul nevopsit şi ondulat până aproape de umeri, o femeie care părea
destul de simplă, dar foarte liniştită. Omul mi-a spus că femeia era
ardeleancă şi că este singura pe care a iubit-o vreodată şi singura
care i-a dat linişte. Mi-a mai spus că a lăsat în urma o fată la care
se gândeşte adesea, apoi a început "să vorbească" şi "a vorbit" timp de
patru ore şi jumătate, explicând o mulţime de lucruri care aparent sunt
şi vor rămâne pentru totdeauna de neînţeles. Din ce a povestit omul
acela, a reieşit cât de adevărat e proverbul românesc "unde dai şi unde
crapă", adică ce vrea să facă un om în viaţă lui şi ce iese. Ah, ce
durere, ce durere să ajungi să înţelegi ce e de neînţeles... astfel
încât ajungi uneori să te gândeşti că e mai bine să nu mai înţelegi
niciodată nimic.
Într-o astfel de reconstituire holografică a istoriei sau accesare a
Recordului Akashic, un mare voievod român care a domnit acum vreo 500
de ani, "a povestit" că mai toţi domnitorii Ţărilor Româneşti cunoşteau
o "metodă de luptă" moştenită de la daci şi care în interpretarea mea,
seamănă cu un gen de practică shamana. Domnitorul respectiv "a
povestit" că înainte de luptă (este vorba de bătăliile care erau
planificate a avea loc în păduri din motive strategico-militare), erau
trimise femei cu oale cu apă în pădure pentru a executa un fel de
ritual, invocând spiritele naturii şi cerându-le ajutorul în scopul
derutării şi înfrângerii inamicului. O astfel de metodă prin care omul
fraterniza cu natura, a mai spus marele domnitor, a fost folosită
înaintea unor lupte pe care el însuşi le-a dat pe viaţă şi pe moarte în
pădurile care înconjurau Vasluiul ca o potcoavă şi care erau în vremea
aceea mult mai mari şi mai întinse decât sunt acum. Metoda respectivă
s-a pierdut şi nu se mai ştie nimic despre ea în ziua de astăzi, dar
există încă păduri în România care au rămas de sute de ani sub
influenţa acestor practici de tip shaman şi în care au loc fenomene
ciudate, din nou... aparent de neînţeles.
Aşadar, prin coroborarea extraordinar de interesantelor informaţii pe
care eu personal le-am obţinut sau le pot obţine oricând din Recordul
Akashic (şi care dezleagă multe din misterele trecutului, explicând
ceea ce astăzi pare de neînţeles) cu cele istorice locale şi cele din
istoria şi cultura altor popoare, se poate creiona oricând un profil
cultural al locuitorilor zonei Carpato-Dunărene şi al poporului român
care au o tradiţie mulţi-milenară şi nu sunt pripăşiţi prin România din
greşeală - aşa cum încearcă să sugereze sau să le atribuie o altă
identitate unii şi alţii.
sursa.zamolxis.ro