Numai duminica...
de Luciana Stoicescu-Vaughan
Nu stiu de ce, cateodata, duminica
Imi aduc aminte de tine.
Poate pentru ca-i sarbatoare
Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.
Uneori amintirile au chiar si umor.
Zambesc singura la imagini fragile
Si ma bucur de trecut. Apoi meditez
La destinul parca ursit de sibile.
Anii au trecut fara stire de-atunci.
M-am luat cu firescul de fiece zi
Si-am evitat sa-mi marturisesc
Ca in gindul ascuns, imi apartii.
Nu inteleg de ce numai duminica
Imi aduc aminte de tine.
Poate pentru ca-i sarbatoare
Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.