Stela Enache, soția lui Florin Bogardo, a păstrat cu mult bun simț și modestie discreția în privința vieții personale. A făcut exact ceea ce știa mai bine, a cântat și când scara valorică a fost inversată a renunțat la viața publică. Adânc îndurerată de moartea soțului, a găsit totuși în strafundul sufletului puterea de a povesti puțin despre ultimele clipe de viață ale iubitului compozitor. „Soțul meu a avut probleme cardiace de mult timp", spune Stela Enache. „A fost internat la Institutul de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș" pentru niște investigații. Se pare că pe lângă boala de inimă a mai avut și un stafilococ sau streptococ, nu știu ce anume. Era în plină investigație acolo. Din păcate, ieri dimineață a survenit acest atac cerebral, a intrat în comă și azi dimineață a murit. Nu a avut o operație pe cord, ci un stimulator cardiac. De vreo zece ani avea acest stimulator, iar anul acesta în ianuarie îl schimbase.
El era un tip căruia nu-i plăcea să fie în lumina reflectoarelor, modest, umil, foarte credincios, nu-i plăcea publicitatea de nici un fel, nu din rea voință, ci din modestie pur și simplu, se considera aproape un nimeni, chiar exagera de multe ori în privința asta. Viața noastră era o viață foarte discretă, dar fiind oameni publici eu am fost nevoită să ies în evidență. Fără să vreau trebuia să duc steagul, să apar, că cânt, să dau câte un interviu cu toate că nu prea îmi place pentru că spuneam una și ieșea alta. Nu am răutăți, nu am avut invidii, slavă Domnului am avut parte numai de prieteni și de oameni care ne-au iubit cu adevărat și cam asta este. Din punctul lui de vedere nu avea decât cuvinte de laudă pentru toată lumea.
La noi nu în familie nu exista bârfă. Au fost numai cuvinte de laudă pentru absolut toți colegii lui începând de la Iorgulescu, Horia Moculescu, Grigoriu și terminând cu cântăreții care au lucrat cu el și l-au apreciat foarte tare, l-au iubit foarte tare. A fost maestru de sunet la radio și foarte mulți cântăreți voiau să lucreze numai cu el. Tocmai pentru că era un om cald, nu făcea rabat de la respect și avea un stil de a vorbi cu oamenii incredibil. Era foarte respectuos, avea cei șase ani de acasă, o cultură vastă, era școlit, cu alte cuvinte era special. Un tip special, nu voia să iasă în evidență, dar se purta foarte frumos cu toată lumea.
A fost un soț deosebit, un tată deosebit, nu era genul care să spună te iubesc de nu mai pot, iar pe de altă parte să zică cine știe ce... Nu, simțeai profunzimea sentimentului. Acum, chiar cu o zi înainte, îmi tot mulțumea că stau cu el, era așa de cald, tandru, așa de frumos vorbea, că o să vină acasă, o să mergem la teatru și la operă. O să facem multe... Un tip deosebit, cei care nu l-au cunoscut îndeaproape poate spun că era înfumurat, introvertit, dar nu îi plăcea să se întâlnească cu cineva și să înceapă să bârfească. Spunea mereu că nu suportă asta. Nu avea ce să spună rău despre nimeni.
În momentul în care a văzut că nu mai este cultura ceea ce trebuie, a preferat să se retragă și să a încheiat povestea. Valorile au fost date la o parte, prima doar banul, atunci a spus gata. Nu era omul banului, el era om de suflet. Muzica lui era o stare, a iubit poezia și citea foarte mult. Cunoștea multă poezie, citea și o lua și o rumega bine și o trecea prin minte și inimă și apoi începea să compună. I-a iubit pe Sorescu, pe Blaga, Eminescu și se simțea acest lucru. Suferea foarte tare când se întreba cineva cine este Eminescu.
Scara valorilor este inversă, cu cât ești mai nevaloros, cu cât ești mai promulgat, promovat... Părinții lui sunt la cimitirul Reînvierea, și fiind mai aproape, aș opta să meargă lângă ei. Să vedem. Încă nu ne-am decis. Aștept să vină în seara aceasta și copiii, vom face un consiliu de familie și vom lua o decizie", ne-a mărturisit Stela Enache.
Titus Andrei, cunoscutul om de radio, abia ieșit din emisie, trist și parcă nevenindu-i să creadă încă, ne-a spus: „Bogardo, unul dintre marii muzicieni ai neamului, compozitor de excepție, cu o profunzime a creației și a cuvântului pe care l-a folosit dincolo de tot ce înseamnă normal în acest gen muzical. I-am reascultat toată creația acum câțiva ani, când făceam o selecție a întregului material valoros din fonoteca Radioului pentru cunoscutul proiect „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio", pentru un triplu CD și m-am convins din nou atucni cât de mare este Bogardo. O creație imensă în care Eul lui,așa îl vezi în orice piesă, răzbate și se ridică deasupra tuturor obișnuințelor.
Am lucrat cu el la Radio, el era maestru de sunet, pentru că făcea totul ca un mare maestru, eu eram în backing cu Cantabile, la piesele lui, eram tot timpul uimit, parcă aveam în fața mea o altfel de ființă, parcă plutea printre noi. A fost de o rară modestie, calitate proprie marilor spirite, foarte discret, chiar prea discret, altfel am fi avut un compozitor român în acest gen cunoscut în toată lumea alături de mari muzicieni. Așa l-au știut ai noștri, aici la noi, și nici aceia îndeajuns"
Dum Aug 16, 2009 10:55 pm
