În Basarabia, părinţii îşi caută copiii

Câţiva manifestanţi au încercat să intre în instituţie pentru a prezenta această solicitare autorităţilor, dar au fost împiedicaţi de forţele de ordine, dispuse pe două rânduri. Atunci a început să se arunce înspre scutieri cu sticle umplute cu pământ şi cu pietre. Protestatarii sunt tot mai nemulţumiţi pentru că oficialii nu au dat curs solicitărilor adresate Ministerului de Interne de a elibera manifestanţii care au fost arestaţi marţi seara.
Mai mulţi părinţi din Republica Moldova au anunţat presa că nu îşi găsesc copiii, în condiţiile în care peste 200 de tineri, reţinuţi în urma protestelor, ar fi fost scoşi din Chişinău şi transportaţi într-un loc necunoscut. Potrivit declaraţiilor părinţilor, Serviciul de urgenţă i-a anunţat că 200 de tineri cu traumatisme au fost duşi la sediul Poliţiei municipale, iar acolo li s-a spus că aceştia au fost scoşi din oraş.
Politicianul moldovean Sergiu Mocanu, preşedintele formaţiunii Acţiunea Populară, a fost luat cu forţa de pe stradă, ieri-dimineaţă, de aproximativ zece persoane îmbrăcate în civil, care nu s-au legitimat, dar au susţinut că sunt poliţişti, potrivit unui comunicat de presă al Acţiunii Populare.
Elevii, încuiaţi în şcoli
Prezenţa masivă a studenţilor la manifestaţiile anticomuniste a provocat iritare la vârful puterii de la Chişinău. La presiunile autorităţilor, directorii facultăţilor din capitală i-au ameninţat cu exmatricularea pe cei care au ieşit în stradă.
Cu toate acestea, ei spun că nu se tem şi că vor demonstra până când comuniştii vor ceda puterea formaţiunilor de opoziţie. Spre deosebire de studenţi, care au reuşit să participe la protestele din capitala Republicii Moldova, elevii au fost nevoiţi să rămână în şcoli, după ce profesorii au încuiat porţile instituţiilor.
Chişinăul era ieri-dimineaţă un oraş izolat de restul lumii. Toate maşinile care au intrat în capitală au fost verificate de echipajele de poliţie.
Nu este o revoluţie portocalie, cred analiştii
Andrew Wilson, expert în cadrul organizaţiei European Council on Foreign Relations, spune că „revoluţia violentă” din Moldova diferă de „Revoluţia Portocalie” din Ucraina. „Mulţimea este înfuriată nu de victoria obţinută prin fraude de orice fel, ci de corupţia crescândă în cadrul Partidului Comunist, de orientarea acestuia spre Rusia şi de criza economică ameninţătoare”, comentează Wilson.
Colegul său, Nicu Popescu, consideră că reprezentantul Uniunii Europene pentru Politică externă şi securitate, Javier Solana, ar trebui să ajungă rapid la Chişinău, pentru „o mediere între politicieni şi protestatari, până când nu se ajunge la vărsare de sânge”.
Implicarea României, „improbabilă”
Joanna Gorska, expert al companiei de consultanţă Exclusive Analysis de la Londra, consideră improbabilă implicarea statului român în evenimentele de la Chişinău, aşa cum acuză statul moldovean. „Totuşi, nu este exclus să existe cetăţeni români care să meargă la Chişinău din proprie iniţiativă”, a spus ea. „Chiar dacă s-ar repeta, alegerile ar avea aproximativ acelaşi rezultat”, a mai declarat Gorska.
„Forţe cu orientare proromână“Fedor Lukianov, redactor-şef al revistei „Rusia în politica mondială”, spune că „în Moldova nu există îndoială asupra rezultatului votului, dar opoziţia se comportă la fel ca în alte părţi ale fostei URSS”, ieşind în stradă.
Vitali Kulik, directorul Centrului pentru probleme ale societăţii civile din Kiev, consideră şi el că „opoziţia a pierdut alegerile şi ceea ce se întâmplă nu este decât un act de disperare”. „Vorbim de forţe politice cu orientare proromână”, a adăugat el.
Tiraspolul, dispus să ofere ajutor
În cazul în care comuniştii de la Chişinău le vor cere transnistrenilor să vină în capitala moldoveană pentru a-l apăra pe preşedintele Vladimir Voronin şi a-l evacua, Tiraspolul este dispus să acorde o mână de ajutor, inclusiv cu armata.
Afirmaţia a fost făcută de maiorul Valeri Atamaniuk, şeful Statului Major al armatei transnistrene, ministru adjunct al Apărării de la Tiraspol. El a calificat acţiunile de marţi de la Chişinău ca “o revoltă spontană”, şi nu ca premise ale unei „revoluţii portocalii”