În reîntoarcerea primăverii

Noapte de noapte
Primesc ordin
De la frunze
Să cred
În reîntoarcerea primăverii.
Uneori în somn
Mi se pare că sunt un copac
În care adastă
Toate furtunile pământului.
Dimineaţa,
Mi se face un dor cumplit
De păsări.
Dorul de ele
Umple miile
De cuiburi goale.
Cip cirip

Foarte frumos

E primavara?...
Pe usa stramba a casutei afumate,
O baba a iesit pe-afara
Cu salul vechi in spate.

Cand s-a topit omatul din ograda?
E-un firisor de iarba pe carare,
Ori i se pare?
De n-ar durea-o trupul cum o doare,
S-ar apleca sa-l vada...

Intinde mana searbada si rece,
Sa prinda-n ea banutii calzi de soare,
Pomana primaverii care trece.
Si rade-n tihna...si-a adus aminte
De-un nepotel cuminte.

Si pentru ca i-e cald la maini
Cum nu i-a fost de-atatea saptamani
Arunca o privire spre feresti
Si, maruntica, trece drumul la vecina,
Ca sa mai afle vesti...

Bravo , tine-o tot asa, imi plac foarte mult poieziile .Stiu foarte multe poiezii si eu si mi le recit singura in gand .

I
Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?
II
Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.
Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe µ si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.
III
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...
Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?
Autor: George Toparceanu