Vântul primaverii

,,Nu-i primăvara asta ca alte primăveri
Cu soare mult în praguri şi bucurii depline;
Ne-apasă greu în suflet păcatele de ieri,
Pe-aproape stau la pândă flămândele jivine.

Şi vântul dimineţii, când trece peste brazi,
N-aduce din străfunduri tumult de viaţă nouă;
Culorile din câmpuri par tot mai şterse azi
Şi pasărea-i bolnavă de linişte şi rouă.

Nu-i primăvara asta ca de acum un an
Şi cine ştie însă cum va fi cea de mâine…
Mereu ne cheamă drumul spre neştiut liman
Şi vremea ne goneşte, cum ai goni un câine.''

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei zi cu soarele în zare, spune-mi tu oare
cam câte fete-s astăzi-s deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii.