sfantul_calinic Master
Numarul mesajelor : 1912 Varsta : 69 Localisation : Bucuresti Emploi : Presedinte Fundatia "Sfantul Ierarh Calinic" Reputatie : 65 Puncte : 7404 Data de inscriere : 11/10/2008
| Subiect: Povestea Dragobetelui Mier Feb 18, 2009 11:18 am | |
| An de an, pe 24 februarie, bunicii noștri sărbătoreau Dragobetele, una din cele mai frumoase sărbători populare dedicate iubirii. Acum a căzut în desuetitudine, nepoții de azi au uitat de ea și au adus în țară de prin America Valentine' s Day - ziua îndrăgostiților. Că așa-i la modă și sună mai bine. Preluat de la vechii daci ca pețitor și naș al animalelor, românii l-au transfigurat pe Dragobete ca protector al iubirii. Tradiția spune că era fiu al babei Dochia și în această zi se anunța venirea primăverii. Ursul iese din bîrlog, păsările își caută cuiburi și se împerechează, iar oamenii trebuie să participe la această bucurie a naturii prin iubire. Bătrînii spun că în această zi, satele românești răsunau de veselia tinerilor și zicala: „Dragobetele, sărută fetele“ și cei care se întîlneau și se plăceau în această zi rămîneau toată viața împreună. Se mai perpetuează la români și alte credințe populare legate de această zi. Se spune că cine participă la această sărbătoare va fi ferit de boli, mai ales de febră, și că Dragobetele ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat. Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întîlneau în fața bisericii și plecau să caute, prin păduri și lunci, flori de primăvară. La întoarcerea în sat, fetele aleargau, iar cele care erau ajunse din urmă de flăcăi, erau sărutate în văzul lumii. Pentru oamenii mai în vîrstă, sărbătoarea Dragobetelui e ziua în care trebuie să aibă grijă de toate orătăniile din curte, precum și de păsările cerului. În această zi nu e voie să se sacrifice animalele, ca să nu se strice rostul împerecherilor. Tinerele în pragul măritișului și femeile strîng în această zi rămășițe de zăpadă și apa topită o pun într-un vas, pentru a fi folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și descîntece de dragoste. După o credință întîlnită cu precădere în vestul Munteniei și în Oltenia, Dragobetele este un duh al pădurii care, într-o anume zi a începutului de primăvară, ia chip de flăcău neasemuit de frumos și hălăduiește prin codri, „după fetele și femeile ce profanează lucrînd ziua-i consacrată“ pentru a le pedepsi. Dar cine mai știe de toate acestea? E mai simplu de Valetine's Day prin crîșme și cluburi cu cocktail-uri băute-n neștire. | |
|