Adevaratele comori - viata Sfantului Ierarh Calinic cernicanul

Biserica Sf.Gheorghe
"Nu va strangeti comori pe pamant , unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci stangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici le fura. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.”
( Matei 7: 19,20,21 )
In comuna Cernica se inalta maiestuasa Sfanta Manastire ce-i poarta numele. Acolo a fost ingropat in tinda bisericii cu hramul Sfantul Gheorghe, ctitoria sa, Sfantul Ierarh Calinic. Pe lespedea mormantului sau au fost sapate cuvintele : “ Vreun act de caritate / Sau credinta-n Dumnezeu / Sper ca’n eternitate / Va’nsoti sufletul meu ! “
Despre viata lui ne-a lasat mostenire unul din ucenicii sai, Anastasie Baldovin.
Nascut la Bucuresti, la 7 octombrie 1787, Sfantul Ierarh Calinic, a fost fiul unor buni credinciosi, pe numele lor Antonie si Floarea ( calugarita spre batranete la manastirea Pasarea, sub numele de Filoteia ). Numele sau laic a fost Constantin.
La invatatura a fost dat la una dintre scolile vremurilor acelora de pe laga biserica Coltea sau Sfantul Gheorghe.
Aleasa viata crestina din familie si atmosfera de rugaciune, au influentat viata tanarului, si, in luna martie a anului 1807, inainte de a fi implinit varsta de 20 de ani, s-a hotarat sa vietuiasca la Manastirea Cernica din apropierea Bucurestiului, care face parte acum de judetul Ilfov. Aici obijnuia sa ia parte la slujbe si sa aculte cuvantul de invatatura de la staretul Gheorghe ( + 1806 ) sau de la alti parinti cu viata aleasa.
In anul urmator, duhovnicul sau, Pimen a cerut staretului Tmotei sa-l imbrace in “ ingerescul chip al calugariei “. Deci, la 12 noiembrie 1808, a devenit monahul Calinic.
La numai o luna, episcopul bulgar Sofronie de Vrata care era refugiat in Bucuresti din cauza turcilor, l-a hirotonit ierodiacon in biserica Sfantul Nicolae din incinta Manastirii Cernica.
Sub indrumarea duhovnicului sau, a inceput o viata de aspre nevointe calugaresti, cu post, rugaciune, munca, citiri din Sfanta scriptura sau din lucrarile Sfintilor Parinti si a scriitorilor bisericesti.
Cativa ani mai tarziu, in anul 1812, a fost trimis impreuna cu duhovnicul sau la Manastirea Neamt, ca sa stranga fonduri pentru refacerea bisericii Sfantul Nicolae de la Cernica, apoi, in anul 1813, a fost hirotonit ieromonah, in biserica Batiste din Bucuresti, de catre arhiereul Dionisie Lupu, viitorul mitropolit al tarii, iar dupa doi ani a fost hirotonit duhovnic si randuit mare eclesiarh al manastirii. In anul 1817 a plecat la Muntele Athos, in Grecia, unde a stat aproape un an. Acolo a cunoscut indeaproape viata calugareasca athonita si a cules multe invataminte care i-au fost de mare folos in ostenelile de mai tarziu.
Dupa ce, in anul 1818 la 14 decembrie, staretul Dosoftei a parasit viata pamanteasca, obstea de la Cerinca l-a ales in locul lui pe ieromonahul Calinic, la numai 31 de ani. Doi ani mai tarziu a fost hirotonit arhimandrit.
In cei 32 de ani de staretie la Cernica s-a straduit pentru ridicarea vietii calugaresti, pentru buna indrumare a vietuitorilor, pentru inzestrarea manastirii cu noi lacasuri de inchinare si chili pentru scolarizarea tinerilor. A intemeiat multe ateliere in care monahii isi confectionau singuri cele trebuincioase de imbracaminte ( rase, potcapuri, si altele ). Calugarii care stiau carte se ocupau de copierea manuscriselor, mai ales a acelora din vietile sfintilor si ale marilor indrumatori ai vietii calugaresti.
Staretul Calinic a fost un bun indrumator al credinciosilor, remarcat pentru rugaciunile sale tamaduitoare si faptelor sale de milostenie. In 1821 a hranit in manastirea Cernica multi refugiati de frica turcilor, din Bucuresti si imprejurimi. A facut multe milostenii in tara si chiar in strainatate. Pentru copii din satul Cernica a infiintat o scoala cu dascal platit de manastire.
In anul 1850, dupa o vasta experienta atat in manastire cat si in cea a carmuirii obstei monahale, staretul Calinic a fost chemat la inalta slujire arhiereasca, iar, inca din anul 1834, dupa trecerea in nefiinta a mitropolitului Grigorie Dascalul a fost sfatuit de domnitorul Alexandru Ghica sa primeasca scaunul mitropolitan, pe care, cu modestie l-a refuzat considerandu-se nevrednic.
Barbu Stirbei, domnitorul din anul 1850, care avea o mare admiratie pentru Calinic, staretul manastirii ctitorite de inaintasul sau, vornicul Cernica Stirbei, l-a convins sa accepte carmuirea eparhiei si sa ocupe scaunul episcopiei de la Ramnicu-Valcea la 14 septembrie, iar, pe 26 octombrie, de Sfantul Dumitru, a fost hirotonit arhiereu la Catedrala mitropolitana din Bucuresti.
Mare iubitor de carte a publicat mai multe carti la Bucuresti. “ Cu bani imprumutati “ , asa cum marturisea, a pus bazele unei tipografii proprii, sub teascurile careia au aparut mai multe carti de invatatura si slujba.
Episcopul Calinic a fost si un insufletit patriot. A fost ales deputat in Divanul Ad-hoc, care pregatea unirea celor doua tari romanesti. A facut parte si din adunarea electiva care l-au ales domn pe Alexandru Ioan Cuza. Intr-o pastorala adresata protopopilor, spunea ca “ cine este bun crestin este si bun patriot “.
Anastasie Badovin, scria ca epicopul Calinic avea liste de personae carora le impartea permanent ajutoare. Toti cei care l-au cunoscut au ramas impresionati de numeroasele sale milostenii. Biograful sau scria: “ … daca nu avea ce sa dea milostenie, isi dadea hainele de pe Sfintia Sa si plangand se ruga de mine nevrednicul sa caut bani pe unde voi sti, ca sa dea fratilor lui in Hristos. Multi contemporani povestesc de multe cazuri de vindecari de boli in urma rugaciunilor episcopului Calinic.
Batran si bolnav s-a retras la Manastirea Cernica in mai 1867, incredintand conducerea vremelnica a eparhiei arhimandritului Grigorie, deoarece Guvernul de atunci i-a refuzat retragerea din scaun, in semn de ialta pretuire, Calinic pastrandu-si vrednicia de episcop pana la sfarsitul zilelor sale.
Bunul Dumnezeu l-a chemat la Sine in 11 april;ie 1868.
La infiintarea Organizatiei Nonguvernamentale care ii poarta numele, fondatorul a hotarat impreuna cu membrii Consiliului Director sa urmeze exemplul de traire al Sfantului Ierarh Calinic, si sa duca mai departe mila si dragostea pentru aproapele, caci toti suntem frati intru Domnul nostru Iisus Hristos, si trebuie sa ne ajutam reciproc.

Imi place mult acest citat
Nu va strangeti comori pe pamant , unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci stangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici le fura. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.”
( Matei 7: 19,20,21 )

angelarusu a scris:

Imi place mult acest citat
Nu va strangeti comori pe pamant , unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci stangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici le fura. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.”
( Matei 7: 19,20,21 )

Ar fi bine ca toti oamenii sa gandeasca la fel.