KARMA DE IGNORANTA

“ Mai exista, de la un anumit punct incolo, si
altfel de prosti: aceia care sunt prea lenesi si
comozi si nu-si fructifica talentul si tot potentialul.”
N. Steinhardt- Jurnalul fericirii
“ Insusi viciul e un efect al ignorantei.” Socrate

Acest tip de karma este in analogie cu semnele mutabile ( Gemeni, Fecioara, Sagetator, Pesti ), cu planeta Mercur si cu octava sa superioara, Uranus.Persoana care se gaseste in acest model karmic si-a folosit in vietile anterioare in mod negativ capacitatile mentale si cumulul de educatie, pe care, in loc sa le puna la dispozitia semenilor sai, le-a tinut numai pentru sine sau a obtinut avantaje personale, excluzand din optiunile sale posibilitatea de a pune aceste capacitati in slujba unor persoane care nu aveau nimic de oferit. Chiar si modul de comunicare rareori era clar si usurinta de a-si crea contacte era folosita ca mijloc pentru a exploata sau pacali pe cei care-i acordau incredere. Istetimea a fost de cele mai multe ori utilizata in ipostaze care sa-i aduca un avantaj personal. Alteori, capacitatea intelectuala a identificat modul in care sa plaseze greul existentei sale pe umerii altcuiva. In general, se poate discuta despre o viata in care puterea inteligentei si a educatiei nu a fost pusa la dispozitia umanitatii, ci toate cunostintele acumulate au sfarsit prin a deveni in timp pura eruditie si un inceput al maniei grandorii si omnipotentei care duce, in mod paradoxal, doar la izolare.
In aceasta viata, nativul cu o karma de ignoranta va trebui sa inteleaga ca propria inteligenta trebuie pusa in slujba celorlalti si, mai ales, sa invete sa fie tolerant si disponibil fata de cei care nu poseda acelasi potential intelectual. Acest tip de karma va genera unele incercari: toate felurile de erori, probleme in orice tip de inceput, dificultati in a se face inteles, dificultati in a-si face acceptate ideile, dificultati in a-si face recunoscuta stiinta, accidente in calatorii si deplasari, inselari si tradari diverse, precum si unele boli de nervi, de plamani, de circulatie, de ficat,de intestine, ale sistemului limfatic.
Planeta Mercur, prin pozitia sa in semn si casa, aduce informatii suplimen-tare asupra acestui tip de karma, iar planeta Uranus arata prin ce mijloace se poate sublima: printr-o deschidere de spirit fara limite si o trezire a unor cunostinte, putand include psihologia, astrologia, parapsihologia, esoterismul, intreprinzand o cercetare spirituala pentru largirea constiintei. Uranus poate ajuta in acest plan distrugand limitele provenite din existentele trecute , precum izolarea in “turnuri de fildes” fara comunicare sau ideea inca persistenta in aceasta viata de a fi unicii proprietari de drept ai cunostintelor si indiscutabili maestrii ai intelepciunii.
De asemenea, acest tip de karma se poate manifesta si prin atasamentul fata de gandire. Fenomenul ideatiei are atat un aspect pozitiv, cat si unul negativ. Aspectul pozitiv se manifesta ca facultate a gandirii creatoare si imaginatiei creatoare, iar cel negativ ca ideatie fantezista, care in forma ei extrema se poate manifesta ca halucinatie. Atat imaginatia cat si fantezia sunt, initial, legate de realitatea externa. Fie ca ideatia imbraca forma imaginatiei creatoare, fie ca o imbraca pe cea a fanteziei, ea este, in principal, un proces subiectiv. Noi evaluam gradat, daca continutul imaginatiei este folositor sau nu, actionand efectiv in lumea reala pe baza acestuia.
Psihoticii sunt caracterizati prin incapacitatea lor de a discerne intre realitatea obiectiva si ideile sau imaginile pe care si le-au construit in propriile lor minti, folosind puterea imaginatiei. Ei sunt intr-o stare anormala, amagitoare, in care realitatile obiective si cele subiective se confunda. Este interesant de observat ca, uneori, geniile par a fi la fel de anormale ca psihoticii. Dar intre ei exista o diferenta majora. Geniile obtin cunoasterea lumii nu doar prin simplul mecanism senzorial, ci au, totodata, acces la un sistem intelectual si aperceptiv de natura transcendenta, care le da posibilitatea sa creeze imagini ale obiectelor, folosind un tip de imaginatie mai cuprinzatoare si mai profunda, decat cea accesibila marii majoritati. Cunoasterea pe care o obtine astfel un geniu, este atat de profund inradacinata in lumea reala, incat este capabila sa efectueze schimbari cu adevarat revolutionare. Fanteziile psihoticilor nu isi au originea in acest intelect profund, nici nu au legatura cu realitatea, deci ele nu pot genera asemenea transformari.
A fi creativ, de multe ori inseamna a vedea lucrurile cu ochi diferiti si poate destul de usor sa ne indrepte spre nebunie. In fapt, omul creativ care scapa de nebunie este acela care reuseste sa faca in asa fel incat sa se simta unic, si mai ales sa convinga lumea de aceasta unicitate a sa. Cine nu reuseste , ajunge adesea prada abisurilor suferintei, a conditiei de a fi diferit, fapt trait ca o vinovatie, de multe ori atat in granitele mentale cat si in cele fizice. Si de multe ori, tocmai intre aceste limite relative se afla zona de demarcatie intre nebunie si creativitate. Erich Neumann a inteles foarte bine cand a scris ca omul creativ este cel care, inca de la nastere, poseda o mai puternica tensiune psihica fata de omul obisnuit. Adica fata de cel care nu are ambitia sa lase nici un semn marcant al propriei treceri pe aceasta planeta.
Totusi, creativitatea nu este apanajul exclusiv al geniilor, deoarece aceasta se poate manifesta si in capacitatea omului obisnuit de a infrunta viata fara a fi sclavii unor conventii sau reguli. Sau, pur si simplu, ea se va exterioriza in momentul in care vom fi noi insine. Elementul de fond este intotdeauna legat de curaj, de forta de a merge, daca este necesar, chiar impotriva a ceea ce poate parea regula si lege. Impotriva a ceea ce ne asigura stabilitatea si o anumita seninatate a vietii, dar, in mod cert, cautarea Sinelui constituie sfidarea continua a conventiilor, a ceea ce este sigur, a ceea ce este prestabilit. A crede in ideile proprii inseamna deja un act creator in sine, dar punerea lor continua in discutie constituie adevarata esenta a creativitatii.
Cand ne hotaram sa intreprindem un parcurs evolutiv indreptat spre atingerea propriului Sine, este adesea posibil ca in jurul nostru sa se creeze coincidente ciudate, sa apara semnale cel putin misterioase, sa avem vise bogate in continuturi simbolice.Este ca un fel de incurajare din partea destinului care ne comunica faptul ca este atins momentul de a ne urma propriul drum, de a ne lua in posesie ceea ce am ales deja inca din clipa actualei incarnari. Dar este foarte posibil sa se intample si lucruri ce au un astfel de impact emotional si o astfel de valoare , incat ne desteapta sufletul si ne ajuta sa acordam o mai mare atentie la tot ce ne este in preajma.
Insa, din pacate, egoul unui nativ cu o karma de ignoranta, nu-l va lasa sa treaca dincolo de o anumita superficialitate caracteristica acestor indivizi. Nativul va fi “trezit” numai cu ajutorul unor evenimente exterioare marcante, care-l vor obliga sa plonjeze in interior, in cautarea Sinelui si a Adevarului. Pentru ca mintea va lucra in mod inconstient in a pastra aceasta stare de ignoranta, infasurandu-l pe nativ intr-o cochilie karmica groasa, pe care o construieste prin atasamente. Karma nu este creata de emotii si idei prin ele insele, ci de atasamentul nostru fata de ele.
Astfel, constiinta nativului este tinuta prizoniera in interiorul acestei cochilii, drept pentru care o karma de ignoranta este cel mai greu de constientizat si depasit!
Cum putem insa deveni liberi? Un mod este invatarea detasarii, actionand in mod continuu, dar fara atasament fata de rezultatul actiunilor noastre, facand lu-
crurile doar de dragul de a le face. Aceasta inseamna a lucra constient pentru a transcede egoul, care este legat de dorinta. Este un mod foarte eficace de transcedere a karmei si de a progresa din punct de vedere spiritual.
“ Orice om cu judecata isi va aminti ca tulburarea vederii este de doua feluri si are doua cauze: fie intrarea din Lumina in Intuneric, fie iesirea din Intuneric la Lumina, ceea ce este tot atat de adevarat pentru ochiul mintii, cat si pentru ochiul trupului. Iar cel care-si aminteste acest lucru cand observa pe cineva a carui vedere este nesigura si slaba, nu se va grabi sa rada de el. Se va intreba mai intai daca acel suflet omenesc a iesit dintr-o viata mai luminoasa si nu poate vedea bine pentru ca este neobisnuit cu Intunericul, sau daca este orbit de Lumina cea mare in care a iesit din Intuneric. Si va socoti ca cel din urma este fericit in starea in care se afla, si-l va compatimi pe celalalt. Sau daca-i vine sa rada de sufletul care vine de jos la Lumina, va fi mai indreptatit sa o faca decat sa rada de cel care se inapoiaza de la Lumina in pestera.”