In calendarul popular, pe 7 ianuarie, cand este praznuit Sfantul Ioan Botezatorul, intalnim doua obiceiuri: "Iordanitul" si "Cumetria Femeilor".
Iordanitorii erau baietii care aveau varsta mai mare de 15 ani. Insa, nu varsta era principala conditie a intrarii in ceata iordanitilor. Cea mai importanta cerinta pentru a fi primit in randul iordanitorilor era sa te fi bucurat de sanatate in tot anul. Conducatorul cetei, lua de la preot, in ajun, o caldarusa cu agheasma de la Boboteaza, si ii stropea pe toti cei intalniti, urandu-le sa traiasca multi ani si sa le fie de bine. De cele ma multe ori, cei intalniti erau ridicati pe brate si dusi cu forta la rau sau la lac sub amenintarea ca-i arunca in apa. Acestia se rascumparau cu un dar. In acest obicei exista credinta ca cei cei udati acum, vor fi sanatosi tot anul.
"Cumetria" sau "Tontoroiul Femeilor" era numita in vechime "Ziua Femeilor" sau "Ziua Babelor". In cadrul acestui obicei avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite, prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. Elemente ale acestei petreceri sunt pastrate si astazi de femeile din comuna Pantelimon, de langa Bucuresti. Femeile se adunau in casa uneia dintre ele si "faceau chefuri si jocuri fara barbati". Aceste petreceri erau cunoscute sub denumirea de "Cumetria" sau "Tontoroiul Femeilor". Femeile se considerau in aceasta zi mai tari si cu mai multe drepturi decat barbatii, lasandu-si toate obligatiile de sotie si mama in seama soacrelor si chiar a barbatilor. Profesorul Ion Ghinoiu sustine ca acest obicei este o supravietuire a cultului dedicat zeului Dionisios, care, printre altele, se manifesta prin dansuri frenetice si extaz mistic, inclusiv, in cetatile antice de la Marea Neagra (Calatis, Histria, Tomis).