Ura şi la gară!

Madalin Sfetea a scris:
"Românii au bifat către o nouă guvernare, rămâne de văzut dacă va fi aceeaşi.
Campania electorală a pus punct unui lung circ politic ce a culminat cu hotărârea finală, a alegătorilor.
Promisiuni au fost destule, sacrificii nenumărate şi pomeni fără număr şi cusur. Cetăţenii prezenţi la urnele înnoite au ştampilat, dintr-un motiv sau altul, pe aceia care îi vor reprezenta în Parlament şi îşi vor îndeplini (?) cele făgăduite. Au votat transcendentul care va concepe un nou şi diferit imanent, puţin forţat dar bine asemuit.
Au fost învingători, dar şi învinşi, cei din urmă se vor revanşa în ciclul următor, iar primii au apărut entuziasmaţi pe ecranele televizoarelor, cu promisiuni orfice şi rânjete ironice. S-au dat adevărate lupte pentru locurile „parlamentare“, lupte condimentate de răzbunări, gloanţe şi atacuri intens mediatizate. De ce? De ce se bat candidaţii pentru a guverna ţara? . . . retoric, evident.
Pentru a descrie optim situaţia în care ne cufundăm (confundăm), trebuie privit dincolo de primul strat, către esenţa lucrurilor. Nu văd o schimbare în viitorul apropiat, cum nu cred în politicieni atinşi de aripa filosofică. Aşadar, noul parlamentar, transcendentul, va institui politica proprie, imanentul. Desigur că nu îi vom mai vedea încă patru ani, dar vom observa crizele economice, administrarea defectuoasă şi, nu în ultimul rând, conglomeratul de batjocuri cu care ne vor trata.
Structurile sunt aceleaşi. Echilibrate, pentru a nu impune formula dictatorială, iar oamenii sunt la mijloc, constituindu-se simetric în lungimea metrică dintre cele două tabere, iar când îşi exercită aşa-zisul VOT, îşi pecetluiesc traiul pentru patru ani cu una din cele două, pe rând.
Pluripartidismul este considerat o unealtă democratică, votul constituie, şi el, puterea exercitată înspre binele lor. Înşelătorul aparent ne conduce către ideea de BINE, armonie… Aşteptăm următoarele alegeri, cele prezidenţiale, alegerea conducătorului suprem, care va instaura ordinea, probabil, un Cronos băsescian, năstăsescian sau becalic.
Vagile amintiri mă conduc către perioadele comuniste, aparent trecute, şi nu îmi pot cenzura contemplativitatea plină de realism, aşadar: „ura şi la gară“… nu pentru deportare ci pentru emigrare!"