O escala la Amsterdam

In voiajul american am ales un traseu Bucuresti-Los Angeles cu escală de vreo 4 ore la Amsterdam. Era o zi de sâmbătă, o dimineaţă in care soarele părea că se lasă invadat de nori. Din aeroport poţi să ajungi usor şi repede în oras graţie unui tren expres. Un bilet dus-intors costă aproximativ 7 euro (poti sa cumperi de la un automat cu monezi sau de la ghişeu). Expresul face 20 de minute până in Centraal dar cum eşti intre avioane e recomandat să-ţi lasi nişte marje ca să nu ai surprize.
Privită din exterior, Centraal nu pare chiar o gară. Faţadă de muzeu, primărie, orice altceva numai gară nu. Cu un ochi pe ceas şi celălalt pe obiectivul foto, cum iesi din gară o iei tot înainte ca să pătrunzi cât mai mult in inima orasului. Orasul începea să se trezeasca. Terasele din apropiere erau deja ocupate, dar pe măsura ce te depărtai de gară, întîlneai tot mai multe grilaje.
Şocul nou-vechi te loveşte imediat. Clădirile cu binecunoscuta arhitectură par ca sunt divizate de timp. Dacă parterul este ocupat de un magazin identic cu IDM-ul sau Lipscanii anilor ‘90, restul imobilului rămâne intr-un anume ev istoric si arhitectural.
Din Centraal patrunzi rapid in oraş, la doi paşi începe si Red-Light District. La ora asta carierul agitat doarme. Oricum, prefer să-mi continui pasii spre zone care sunt mai populate.
Chiar daca se spune ca în oras miroase urît de la canale, recunosc imediat altă provenienţă a mirosului stradal şi asta după vreo patru participări la festivalul de la Sighisoara. Cum sunt matinal de felul meu, patrulam pe străzile orasului medieval cînd incă se dormea pe caldarîm si pe pămîntul de pe lîngă vechile biserici. Revenind la olandezi, străzile erau spălate de zor dar după noaptea de vineri spre sîmbăta, zidurile si caldarîmul păstrează mirosul specific al libertatii prost intelese.
De altfel, iţi dai rapid seama că Amsterdamul a devenit o atracţie preferată pentru turism de weekend. Un fel de Vamă urbană. Faptul ca poţi să fumezi iarbă linistit in cafenele a potentat atmosfera de promiscuitate a frumoasei urbe. Caci Amsterdamul e un oras care merita totusi descoperit in splendoarea lui culturala. Sper ca intr-o alta ocazie sa intru in casa lui Rembrandt care, alături de Rubens, a fost multă vreme printre preferatii mei artisti.
Nemilosul timp mă atrage catre aeroport dar mă voi intoarce spre Centraal pe alte străduţe. Intre timp, tot mai multe magazine din IDM s-au deschis aşa că prefer sa stau cu privirea peste pragul de sus al prăvăliilor cu de toate şi muzici tîmpe. Şi pe măsura ce mă apropii de gara, valuri de turisti de weekend intra in oras. Nu pentru Rembrandt.

de Alex Rădescu