- Sfinta Vineri a scris:
- de Pasele iudeilor, ca atunci nu existau catolici, ortodoxi, jehova's s.a.m.d. De ce nu se respecta ziua aceea? De ce nu se serbeaza un singur Paste, intr-o singura zi?
Si înca ceva,mai "la obiect"
(ar fi trebuit poate sa copiez de la început tot articolul,dar mi s-a parut cam...greoi)
Istoria datei pascalePastile evreiescTermenul ebraic de Pasti (Pesah) a trecut in vocabularul crestin pentru ca patimile, moartea
si Invierea Domnului au coincis cu Pastile evreilor din anul 33; obiectul sau motivul Pastilor
crestine este insa cu totul altul decit al Pastilor evreilor, intre vechea sarbatoare iudaica
si cea crestina nefiind alta legatura decit una de nume si de coincidenta cronologica. Cuvintul
Pesah (= trecere) este mostenit de evrei de la egipteni, dar provine in limba romana din forma
bizantino-latina Paschae. Evreii numeau Pasti (Pascha) sau sarbatoarea azimilor sarbatoarea lor
anuala in amintirea trecerii prin Marea Rosie si a eliberarii lor din robia Egiptului, care se
praznuia la 14 Nisan (aprilie) si coincidea cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara.
Pastile Crucii, Pastile InvieriiDupa cum noteaza Pr.Prof.Dr. Ene Braniste in "Liturgica generala", numirea de Pasti a fost
aplicata de primii crestini comemorarii anuale a Cinei celei de taina, care avea loc in seara
zilei de 13 Nisan sau in Joia dinaintea Duminicii Invierii. Ea consta dintr-o masa rituala,
care imita Cina la care au participat apostolii si Hristos, si era insotita de serviciul Sfintei
Impartasanii. La primii crestini, recrutati dintre evrei, aceasta celebrare a Cinei se substituia
vechii mese pascale evreiesti din seara zilei de 14 Nisan, masa care, la inceput, purta, doar ea,
denumirea de Pasti in sensul propriu al cuvintului. Si precum la evrei aceasta numire s-a aplicat
mai tirziu la intreaga sarbatoare a azimilor, care tinea sapte zile (14 Nisan seara - 21 Nisan
seara), tot asa si la crestini ea a trecut de la comemorarea Sfintei Cine la aceea a mortii si a
Invierii Domnului.
Mai tirziu, in primele trei-patru veacuri se vor praznui Pastile Crucii, (comemorarea Patimilor
lui Hristos) si Pastile Invierii (sarbatorirea Invierii Domnului). Pentru ca agapele crestine
intrerupeau postul ce se tinea inainte de sarbatorirea Invierii (astazi Postul Mare) comemorarea
Cinei de taina prin mesele rituale din seara zilei de 13 Nisan a fost treptat-treptat inlaturata.
Cina domneasca se praznuieste astazi in Joia Mare din Saptamina Patimilor, dar diferit de modul
in care o serbau primii crestini.
Primele controverse
Daca Pastile a fost praznuit inca de la inceput in toata lumea crestina, au existat in Biserica
veche mari diferente regionale in ceea ce priveste data sarbatoririi. Astfel, crestinii din partile
Siriei si ale Asiei Mici, urmind o traditie mostenita - considerau ei - de la Sfintii Apostoli Ioan
si Filip, aveau in vedere ziua anuala sau lunara si serbau intii moartea Domnului (Pastile Crucii)
la 14 Nisan, apoi Invierea (Pastile Invierii) la 16 Nisan, indiferent de ziua saptaminala in care ar
fi cazut aceste date. Partizanii acestei practici iudaizante se numeau Quartodecimani (de la
quartodecima = a paisprezecea zi), fiindca serbau Pastile la 14 Nisan (aprilie), adica odata cu
evreii.
Dar cei mai multi crestini, si anume cei din partile Apusului, din Egipt, din Grecia si din Palestina,
aveau ca reper ziua saptaminala, sarbatorind Pastile in aceeasi zi din saptamina in care a murit si a
inviat Domnul. Ei sarbatoreau, urmind o traditie lasata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, moartea
Domnului totdeauna in Vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, numind-o Pastile Crucii, iar Invierea
in Duminica urmatoare, care cadea dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina care urma echinoctiului de
primavara, duminica pe care o numeau Pastile Invierii.
Erau si crestini (prin Galia) care serbau Pastile la data fixa: la 25 martie sau chiar la 27 martie.
O solutie bazata pe calculul astronomic
Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastilor au dat nastere la serioase discutii si
controverse intre partizanii diferitelor practici, discutii care erau sa mearga uneori pina la
adevarate schisme sau rupturi intre unele Biserici, mai ales in cursul secolului II.
O prima uniformizare a datei serbarii Pastilor a incercat sa introduca in toata lumea crestina
Sinodul I ecumenic (desfasurat la Niceea, in 325, din initiativa imparatului Constantin cel Mare).
Parintii acestui sinod au adoptat pentru aceasta practica cea mai generala, bazata pe calculul datei
Pastilor la Alexandria, care se reducea la urmatoarele norme:
1. Pastile se va serba totdeauna duminica;
2. aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (pentru
ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data Pastilor crestine);
3. cind 14 Nisan (sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara) cade duminica, Pastile va fi
serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastile iudeilor, dar nici inaintea
acestuia.
Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastilor din fiecare an va fi calculata din vreme de
catre Patriarhia din Alexandria (unde stiinta astronomiei era in floare), iar aceasta o va comunica,
la timp, si celorlalte Biserici crestine.