Ieri dupa servici, colindam magazine pentru ultimele cumparaturi de Mos Nicolae. Fara inspiratie pentru ce sa le iau parintilor mei, ma uitam fascinata la vanzatoarea de la Ici Paris. Cu un calm de fier, dar cu multa migaleala si iutime, impacheta ca la banda rulanta parfumuri, creme si alte chestiute frumos mirositoare.
- Hei, aud langa mine, ce coincindenta. Ce bine imi pare sa te revad.
Ma uit debusolata dar ii recunosc zambetul.
- A, si mie, cum mai e la farmacie?
- Bine, algomeratie multa. Toata lumea vrea medicamente inainte de 1 ianuarie, ca cica se scumpesc. Stii, nu am indraznit sa iti cer numerul de telefon data trecuta, dar daca iti face placere poate ne putem vedea.
Data trecuta...era vorba de acum cateva saptamani. Asteptam tramvaiul si langa mine o fata tanara vorbea la telefon, la inceput in olandeza, dar la urmatorul telefon ma amuzam auzind-o vorbim romaneste amstecat cu o droaie de cuvinte olandeze, sau semi romaneste/olandeze. Dupe ce am luat bilet de la sofer, m-am dus langa ea si m-am adresat in romaneste:
-Pot sa ma asez langa tine?
Si m-am asezat. Ca doar tot am intalnit eu in ultimul juma de an mai multi romani decat am intalnit toata viata. Nu stiu daca imi e auzul mai bun, sau siteul asta ma influeteaza, dar si la concertul lui Radu Lupu ma uimea cati romani erau in sala.
Ileana imi povestea ca e de 13 ani aici si are 24 de ani. Ca la telefon vorbea cu fratele ei, in limba lor, amestecata si pestrita. Si ea tot intalneste romani in ultimul timp, dar ca de obicei reactioneaza ca piscati de sarpe si nu doresc contactul cu alti romani. Recunosteam reactiile si am ras impreuna.
A coborat din tramvai si ne-am luat la revedere. Iar ieri ne-am schimbat numerele de telefon si uite inca o romanca pe lista mea de cunostinte proaspata si mereu in crestere. Dar una cu un frate cu o fetita de 2 ani,..asa ca si fetita mea si-a mai gasit o prietena de joaca.