Ingerii

Uneori ingerii prefera sa taca
nu pentru ca n-ar mai avea
cuvinte...
Cata nevoie au pamantenii de cuvinte?
Cata nevoie au oamenii de
cuvinte?...
Ingerii
se bucura odata cu pamantenii lor...
dar ei,
ingerii, nu pot sa inteleaga iubirea
oferita de oameni ca raspuns la Jertfa
Domnului lor
pentru ca ei nu au cazut niciodata
si pentru ingeri nu si-a
dat nimeni niciodata viata.

Cine-i poate intelege pe oameni?...
Cine
se poate cobori pana in strafundurile inimii lor
ca sa-i inteleaga
goliciunea sau plinatatea?...
Cine altul decat Cel Care l-a intocmit sa fie o
faptura atat de minunata?...................creatia mainilor Lui, razvratita
creatie a mainilor Lui.
Ingerii si-au intors fatza si n-au mai putut
privi,
cerul s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat,...
perdeaua
dinlauntrul templului s-a rupt in doua,
sfasiata de necredinta unora...

Ingerii insa, degeaba se oferisera sa-si dea bucurosi viata lor
in locul
vietii Lui.
Jertfa nu putea fi egala.
Care putea fi pretul unui om pentru
care sa isi dea Cineva viata?
Care poate fi pretul de a te ridica de unde ai
cazut
si de a merge mai departe...?
Oamenii, da, oamenii pot sa-L laude pe
Domnul vietii lor in cunostinta de cauza,
dar ingerii IL iubesc pur si
simplu.
Oamenii isi pun o mie de intrebari
si tot nu gasesc un raspuns
care sa-i multumeasca...
De ce nu se ofera si ei cu toata dragostea spre Cel
ce i-a iubit
atat de ne-nteles?...
Ca ingerii!
Ce nevoie au de atatea
teorii si intrebari fara raspuns...?
Iubirea Lui nu a avut nevoie de prea
multe cuvinte
sau teorii.
El doar S-a oferit pe Sine
ca raspuns la
toate intrebarile, la toate goliciunile si la toate plinatatile
din
strafundurile inimii omenesti.
Iubirea Lui nu a avut nevoie de multe
cuvinte,..
ea s-a demonstrat pe Sine insasi.
Ingerii nu au nevoie de multe
cuvinte,
nici Domnul Vietii nu are nevoie de multe cuvinte
El are nevoie
doar de-o inima
intreaga.
De inima ta.



Rebecca


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii....

Frumoase cuvinte!

Stau pe o margine si te privesc. Nu ma
vezi. Nici macar nu crezi ca exist. Eu cred insa in tine. Cum as putea
sa fiu ingerul tau altfel? Nu pot sa-ti sterg lacrimile, nu pot sa-ti
aduc zambetul inapoi, nu pot nici macar sa-ti vorbesc. Mi-as dori sa
pot sa-ti raspund la intrebari dar am doar privilegiul sa te privesc.
N-am voie sa te judec dar voi fi alaturi de tine cand altcineva o va
face. De multe ori ti-as fi dat aripile mele dar mi le-am pierdut. Am
vrut sa alung lacrimile cuiva ca tine dar aripile au fost atat de moi
si eu atat de slab incat ne-am prabusit amandoi. Atunci mi-au luat
aripile si mi-au spus ca le voi capata inapoi doar cand nimeni nu va
mai plange. Cu timpul m-am resemnat. Merg alaturi de tine si te privesc
cum iti tarasti pasii, incercand sa gasesti drumul pe care odata il
stiai atat de bine. Cum as putea sa te ajut cand nici pe mine nu m-am
putut salva? Ce simplu ar fi fost sa-ti spun “nu exista ratare” dar
ingerii nu pot minti. In schimb, au credinta. Pentru toate clipele tale
de indoiala, eu m-am tarat in genunchi pana la capatul lumii, pentru
fiecare lacrima de-a ta, eu am implorat cerul sa-ti mai dea o sansa si
atunci cand tu ti-ai plecat privirea, eu am tinut speranta in brate ca
sa nu se piarda.

Dar si putin trist!