Sint plecata de ani si ani din tara de unde m-am nascut si copilarit.
Anii au trecut si si-au asezat aripile pe umerii mei . Cu aceste aripi am zburat si prin bine si prin rau. Dar mi-a ramas pozitivismul si optimismul cu care, eu cred ca m-am nascut si primit de la parintii mei cei dragi. Acum nu mai sunt in viata, au plecat de mult, pe aripile cerului acesti parinti dragi si scumpi ai mei.
Acum sunt eu parinte ai copiilor mei scumpi si caut sa transmit prin ei tot pozitivismul ce se poate transmite.
Ma uit insa in jurul meu si ma intreb, oare ce se intimpla cu lumea, cu oamenii de azi?
Majoritatea lor sint absenti la viata traita cu un suflet cald, binevoitor, omenesc. Egoismul a intrat in venele lor, facindu-i reci si nepasatori la durerile sau bucuriile semenilor lor apropiati.
Unii sint chiar rai si cauta sa isi deserte rautatea lor fatis pe altii. Eu inteleg ca traind in societatea de azi este greu sa te mentii cu principiile si fondul tau propriu , dar oameni buni, haide sa judecam la rece.
Ce ne costa daca avem un zimbet pe fata si cu acest zimbet putem incalzi si topi ghiata din inimile multor oameni care sint poate suferinzi si nefericiti de soarta.
Nu, nu ne costa nimic. Iar in acelasi timp, cistigam si noi ceva in sufletul nostru.
Deci oameni buni, hai sa gindim mai profund si sa ne mai schimbam putin, caci viata este asa de scurta si e pacat.
Sper ca am putut sa ajung la inimele voastre, ale tuturor oamenilor si va doresc in continuare zile faine.